dileme existentiale

Da, nu e niciun secret,  sufar de sindromul dilemelor existentiale de cateva zile. Totusi, parca sunt mai linistita. Sa vedem cat va dura si starea asta. Urasc sa fac alegeri intre bine si rau, dragoste si sex, alb si negru, rosu si verde. Orice fel de alegeri. Cel mai mult urasc de o vreme sa cer parerile altora.
Cu stupoare descopar (ceea ce descoperim toti, dar depinde cand suntem deschisi sa acceptam asta) ca am prieteni ca toata lumea. Prietenii mei sunt buni, exceptand faptul ca daca am o dilema ma incurajeaza cu “stii bine ca nu iese” chiar daca e evident ca eu as vrea sa fac asa pentru ca vreau sa iasa, si imi pun sperante ca iese “data trecuta a iesit naspa” (ASTA pentru ca data trecuta era vorba de altceva ) dar prietenii mei tin la mine si ma iubesc, d’aia tot timpul ma incurajeaza “hai ca poti” , pacat doar ca asta se intampla DUPA ce am terminat.
Si uite asa iau eu decizii de capul meu. Unele bune, unele nu tocmai bune, unele neinspirate deloc, si ajung la concluzia ca “ce bine mi-ar fi prins o sugestie de ce nu am intrebat” iar apoi incep sa intreb siii surpriza, prietenii mei au sfaturi 3 la 1 leu :))
Dar macar, un lucru stii. Ei sunt cei care iti sunt mereu aproape, si cand te lovesti, cand suferi, cand razi (se mai asigura ca te enerveaza) cand esti fericit (iti mai dau un motiv de tristete) si, cand mori (cineva trebuie sa manance la masA) Imi doresc totusi sa nu am prieteni falsi macar cand mor, de fapt atunci toti isi amintesc cat te-au ajutat. Imi plac fostii prieteni care isi atribuie credite de merit
“langa mine ai cunoscut fericirea” da, daca visul meu era sa stau langa un alcolist analfabet, cu siguranta iubitule, fericirea mea a fost langa tine
“de la mine ai invatat sa ai stil si feminitate” sigur iubitule, tu mi-ai cumparat toate hainele mulate, dar pentru ca nu le port in preajma ta, inseamna ca nu meriti
“daca nu eram eu, acum era naiva” stiu, tot ce zboara se mananca, noroc ca m-ai invatat tu asta, o sa-ti fiu recunoscatoare toata viata
“langa mine a invatat sa aprecieze florile” dar iubu, aveam plante in casa inainte sa te cunosc 😀
Cert este ca, unul din oamenii care te-au invatat cu adevarat ceva in viata, si realizeaza asta, nu se da mare. Tine satisfactia asta pentru el, acolo in interiorul lui si de cate ori vede asta zambeste. Ala este un prieten adevarat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.