Daily Archives: March 3, 2009

dileme existentiale

Da, nu e niciun secret,  sufar de sindromul dilemelor existentiale de cateva zile. Totusi, parca sunt mai linistita. Sa vedem cat va dura si starea asta. Urasc sa fac alegeri intre bine si rau, dragoste si sex, alb si negru, rosu si verde. Orice fel de alegeri. Cel mai mult urasc de o vreme sa cer parerile altora.
Cu stupoare descopar (ceea ce descoperim toti, dar depinde cand suntem deschisi sa acceptam asta) ca am prieteni ca toata lumea. Prietenii mei sunt buni, exceptand faptul ca daca am o dilema ma incurajeaza cu “stii bine ca nu iese” chiar daca e evident ca eu as vrea sa fac asa pentru ca vreau sa iasa, si imi pun sperante ca iese “data trecuta a iesit naspa” (ASTA pentru ca data trecuta era vorba de altceva ) dar prietenii mei tin la mine si ma iubesc, d’aia tot timpul ma incurajeaza “hai ca poti” , pacat doar ca asta se intampla DUPA ce am terminat.
Si uite asa iau eu decizii de capul meu. Unele bune, unele nu tocmai bune, unele neinspirate deloc, si ajung la concluzia ca “ce bine mi-ar fi prins o sugestie de ce nu am intrebat” iar apoi incep sa intreb siii surpriza, prietenii mei au sfaturi 3 la 1 leu :))
Dar macar, un lucru stii. Ei sunt cei care iti sunt mereu aproape, si cand te lovesti, cand suferi, cand razi (se mai asigura ca te enerveaza) cand esti fericit (iti mai dau un motiv de tristete) si, cand mori (cineva trebuie sa manance la masA) Imi doresc totusi sa nu am prieteni falsi macar cand mor, de fapt atunci toti isi amintesc cat te-au ajutat. Imi plac fostii prieteni care isi atribuie credite de merit
“langa mine ai cunoscut fericirea” da, daca visul meu era sa stau langa un alcolist analfabet, cu siguranta iubitule, fericirea mea a fost langa tine
“de la mine ai invatat sa ai stil si feminitate” sigur iubitule, tu mi-ai cumparat toate hainele mulate, dar pentru ca nu le port in preajma ta, inseamna ca nu meriti
“daca nu eram eu, acum era naiva” stiu, tot ce zboara se mananca, noroc ca m-ai invatat tu asta, o sa-ti fiu recunoscatoare toata viata
“langa mine a invatat sa aprecieze florile” dar iubu, aveam plante in casa inainte sa te cunosc 😀
Cert este ca, unul din oamenii care te-au invatat cu adevarat ceva in viata, si realizeaza asta, nu se da mare. Tine satisfactia asta pentru el, acolo in interiorul lui si de cate ori vede asta zambeste. Ala este un prieten adevarat.

fini la comedie


a venit verdictu, hai sa dau bucati din conversatie….

Aditzu: te`ai gandit in perioada asta……la mine ????
OANA nicoleTTa: ce importanta are?
Aditzu: pt mine are
OANA nicoleTTa: de ce?
OANA nicoleTTa: cu ce schimba totul?
Aditzu: nush cu ce ar putea schimba….dar sunt si eu curios
Aditzu: eu mam gandit de cateva ori bune
OANA nicoleTTa: si care era concluzia ta finala in acele “cateva ori bune” ?
Aditzu: nush unde vrei sa bati cu ce ai zis >
Aditzu: nam idee, sunt prost
Aditzu: te`ai gandit ?? raspunde ceva
Aditzu: vrei sa ma pun in genunchi ca sa imi raspunzi
Aditzu: ?
OANA nicoleTTa: nu iti raspund
OANA nicoleTTa: pentru ca nu are importanta
Aditzu: bun…atunci o sa intuiesc eu raspunsul
Aditzu: deci…..mai…..nam idee ce as mai putea sa zic……
Aditzu: chestia eee ca eu incerc sa vorbesc cu tine….dar se pare ca tot nervoasa pe chestia de anul trecut
Aditzu: sa nu imi zici ca tuh nu teai gandit sa faci cumva sa vorbesti cu mine ? sa nu imi zici ca nu …. ca nu o sa cred
OANA nicoleTTa: nu zic nimic, pentru ca nu raspund
OANA nicoleTTa: e simplu
OANA nicoleTTa: daca tu cauti sa vezi daca m-am gandit la tine si apoi sa vii cu ideea “vezi, si mie mi-a fost dor de tine ce-ar fi sa o luam de la capat”
OANA nicoleTTa: nu merge
Aditzu: nu la asta ma gandeam….dar era buna sa incerc

Eh, cam asta a fost ideea, s-au rascolit aceleasi vechi conversatii din toamna iar si iar, ca doar asa e cand te certi cu o tipa, iti reproseaza ultima greseala pana cand faci alta mai grava, iar atunci, va avea doua cu care sa iti scoata ochii toata viata 😀
Spre final, cand deja ajungeam la concluzia ca e catre ora 2, iar filmul meu are 3 ore, si nu imi iesea calculul sa nu ma culc foarte tarziu, Aditzu meu scoate porumbelul din joben :

Aditzu: tuh vrei sa ma ierti ??? ma vrei inapoi ?
OANA nicoleTTa: ce conteaza?
Aditzu: sa stiu cand de bou am fost…ca nu mam straduit mai mult sa gasesc un motiv destul de bun
Aditzu: sa inteleg si eu cum am putut sa imi irosesc inca o sansa acordata

Ii si vedeam mutra aia inocenta si suparata pe care o avea spunand astea, incercam totusi sa alung gandu repejor repejor, pentru ca altfel nu voi fi destul de tare, cu toate ca norocul meu este ca in spatele monitorului nimeni nu vede ce fac. Apoi, intre toate acele scuze de deranj si plecare, i-am dat link-ul in care il barfeam, mi se parea nedrept fata de el ca nu stia asta, iar el…

Aditzu: iti multumesc ca te-ai gandit la mine……..20 de min sau cat ai avut nevoie sa redactezi chestia de pe blog…..sper deosebire de alti….care au lasat sa treaca ceva timp….ca sa isi aduca aminte….de cineva

Decizia, a fost aiurea de luat, aiurea rau, mai ales ca in momentele in care ai nevoie de prieteni nu ai, de ce? Pentru ca se pare ca toti au aceeasi prieteni, care te descurajeaza atunci cand prinzi curaj, si te incurajeaza dupa ce ai terminat ce era de facut, cu astfel de oameni in viata… sa tot traiesti, pe bune de nu…