Heinrich Heine

din seria de carti cautate in bibleoteca bunicii (matusa mi-a atras atentia ca majoritatea le-am adus acasa si am uitat sa le mai aduc inapoi :P) Am gasit poezii, multe poezii. Am avut o perioada cand eram innebunita de poezii (nu ca acum as fi mai putin) si imi placea sa stau pana noaptea tarziu si sa imi copiez in caietul meu mecanic poeziile preferate.
Heinrich Heine (sunt doi cu acest nume, unul e matematician), un poet, jurnalist, eseist, s-a nascut prin 13 dec 1797 si a murit prin 17 feb 1856. Motivul mortii lui se pare ca a fost foarte controversat. Nu se stie exact daca a murit de sifilis sau de scleroza multipla, gurile rele spun ca asta ar fi motivul. Oficial s-a spus ca “suffered from ailments that kept him bedridden for the last eight years of his life” . Oricum moartea lui nu a fost usoara. In schimb, mmm poeziile lui sunt doar …

“mi-au zis : cu fetele prostute
sa nu-mi pun mintea niciodata
dar cu desteptele, mai frate
fu treaba si mai incurcata

desteptele-mi batura capul
cu intrebari cicalitoare
dar, la-ntrebarea mea, cu toate
raspunsul mi-au ramas datoare”

“imbratiseaza-ma cu drag, femeie
indragostita mea cu chip frumos
cu bratele albe, splendide, de fee
cu trupul tau vioi si mladios

dar bine vorba n-o sfarsii si iata
incolaci puternic, fara zvon
din serpi cel mai frumos ce-a fost vreodata
pe cel mai fericit Lookoom”

“iubito, cand te-or aseza
intr-un mormant intunecat
eu ma cobor in groapa ta
cu capul trist in jos plecat

te strang la piept si te sarut
in noaptea trista si pustie
chip rece, palid, si tacut
voi fi si eu asemeni tie

se scoala mortii si dansand
pornesc in veselul sabat
dar noir ramanem in mormant
si tu ma tii imbratisat

cand mortii toti vor fi chemati
la judecata de apoi
in groapa, stramg, imbratisati
ramanem numai singuri noi”

mult a iubit si el acea femeie, si acea muza caruia i-a daruit, fiecare cuvant, fiecare sentiment. A spus totul si a frant zeci de inimi. A pus poeziile la fix pentru acele indragostite de un zeu, iar eroul din povesti a aparut la geam cu siguranta pentru toate lacrimile planse-n-noapte.
Uneori ne gandim care sa fie gestul care sa spuna mai mult decat acele 1500 de cuvinte pe care le pregatim, dar uitam faptul ca acum cativa zeci de ani, femeile erau cucerite cu poezii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.