ursulet?

Gasisem o poza cu mult timp in urma, poza din seria pon&zi (cine stie cunoaste) cu unul dintre cei doi tinand un ursulet in mana si spunand ceva de genu “the nice thing about teddy bears is that don’t hug you bag, but sometimes, they are all you’ve got” eu am un pirat care-i mai batran decat mine. Realizez asta, dar culmea este ca si acum dupa atatia ani, daca ma trezesc din cosmare noaptea ma intorc dupa el in pat. De unde stiu ca piratul meu e mai batran decat mine? Pai e simplu. O verisoara de a mea il primise de la o vecina, care era sotie de preot si primea multe multe jucarii, si il primise de la cineva care il avea de la altcineva…bla-bla-bla si era deja vechi, avea aproximativ 5-7 ani cand eu am facut ochii mari si am descoperit “love at first blink” fata de obiecte, eu atunci aveam aproximativ 2 ani, deci, oricum calculam ursul meu pe care-l imbrac an de an in ceva dragut iar acum poarta esarfa de pirat pe care scrie “generatia anti-kitch” (multumesc tipei care mi l-a dat, cu toate ca din nefericire am pierdut legatura cu ea, poate asa ma va gasii ea pe mine)
Bun, de ce vorbesc despre el? pentru ca am constatat (cu stupoare chiar) ca ma schimb, dar pe el nu vreau sa-l dau jos din pat. Ala` ce m-a lua de barbat va trebuii sa il accepte si pe el (Dar hai sa nu discut acum despre ce viata blestemata va avea ala langa mine daca nu va reusii sa ma inteleaga)
Am prostul obicei de a dormii cu telefonul in pat, iar atunci cand primesc mesaje si raspund la ele ca somnambulu ma trezesc cu el sub perna, in mana. Azi spre exemplu era sub omoplat. Aud ca am primit mesaj. Visez ca Aditzu isi cere scuze ca ma deranjeaza si ca doreste sa las supararea mea pe el d’oparte cateva minute si sa-l ajut cu ceva link de youtube. Realizez ca dorm si ma intind dupa telefon. Moment in care IAR adorm, visez de data asta ca imi da mesaj un alt prieten. Reusesc sa ma trezesc, simt telefonul sub omoplat, realizez ca am visat ca am primit un mesaj, si dau sa il citesc. Surpriza, Aditzu. Bun.
Eu sunt omul care nu iarta, dar totusi as fi o ipocrita sa-mi spun ca nu-mi lipseste el, ca prieten, ca spirit, ca om. Am avut un motiv bun sa ma supar, s-a rugat omu de mine doua luni sa-l iert (e drept ca uamenii astia nu stiu ca eu am zile imposibile cand zic “azi daca vorbeste careva cu mine il iert” d’aia le pun imposibile ca sa nu vorbeasca) De cateva zile totul se invarte in jurul prieteniei, a oamenilor, si a faptului ca eu sunt speriata de mine. Am gasit o piesa “I have seen birth. I have seen death.Lived to see a lover’s final breath.Do you see my guilt? Should I feel a fright?Is the fire of hesitation burning bright?”
sunt confuza iar, poate sunt prea aspra cu cei din jur de frica sa nu ma trezesc singura cand nu vreau.     Poate chiar vreau sa scap de unii. Realitatea este ca sunt imposibila de multe ori si in loc sa fiu recunoscatoare celor care ma suporta ii alung. Ora de aberatii dupa prea multe seriale, dar e tampit faptul ca pana si cei din serial s-au impacat, prieteni buni de trej` de ani
Nu stiu sa imi infrunt orgoliu asa ca i-am spus pustiului sa imi spuna de ce sa-l iert, si daca imi da un motiv bun o fac. Nu stiu e adevarat, trebuie sa recunosc , nu stiu la ce motiv ma astept, nu stiu ce vreau sa imi zica, dar e chestia de genul “voi stii cand voi vedea”
Offtopic am aflat motivul mortii lui Camil Petrescu, noroc cu zapacitul al’lalt ca a intors toate arhivele si cunostintele din domeniu pe toate partile. Nu, nu spun acum, o sa fac un post zilele astea despre doua obsesii superbe, astia doi spioni, da da tu si cu al’lalt ma pandesc sa vada ce scriu, si eu surad frumos cand observ ca comenteaza. ma bucur si eu ca tot bloggeru ca am doi trii care ma citesc.
(iar aberez)
aberatia numarul 1 pe ziua de azi a fost ca eu fac mecanica. Eu sunt la facultatea de mate si fac mecanica. Buuun. Descopar cu stupoare ca “e important sa veniti la curs” si “sa mi-o puneti” (referire la intrebare, da a sunat bine oricum) si descopar ca mecanica vietii e o combinatie intre alte doua materii pe care le-am urat din tot sufletul, dar, stupoare sunt la mate si scriu dupa dictare. Colegii scriu eu dupa o ora jumate mi-am scos frumos sudoku si mi-am chinuit neuronii ce se sexau in orgii sa ma ajute.
Sufar iar de sindromul “n-am ce sa citesc” de parca nu am vreo 20 de romane interesante pe masa care asteapta de un secol, nimic nu ma atrage.
Am aberat destul nu?
Pai vorba aia “there’s a lot where this came from”
Adevaru` e ca simteam nevoia sa aberez putin aiurea si piratu (logic ca e tot ursulet si el) ma aproba din varful patului. E nasol ca te-am plictisit pe tine cu toate prostiile astea, dar eh, tre sa te mai plictiseasca si pe tine cineva.
Ce poza sa pun ?

Sunt curioasa totusi, ma mai citeste? Sunt prea dura cu lumea, cum multi din jurul meu, daca las garda jos nu ma simt bine, dar… cineva spunea odata “daca construiesti ziduri in jurul tau nu o faci pentru ca cei din jurul tau sa le sparga pentru a ajunge la tine, ci doar ca sa vezi cine vrea sa le escaladeze ca sa ajunga la tine”
“so cry, on my shoulder… i’m your friend”

0 thoughts on “ursulet?

  1. un'A'mic

    eu zic sa-l ierti. gaseste tu o motivatie pentru care sa fii suparata pe el, da’ una nicaaaa mica si pe urma iarta-l si gata!

    Iti recomand eu o carte, cu toate ca mi se pare inutil, fiecare va citi ceea ce ii place sa citeasca. Stefan Zweig – Secret Arzator. Face toti banii, daca te prind probleme psihologice in nuvele 🙂

    In rest, numai bine, te pup… cand o sa te mariti, ai grija sa nu confunzi vibratiile telefonului cu altceva 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.