Daily Archives: February 13, 2009

Te urasc …. ?


te urasc!
DA , sa stii ca te urasc
De ce?
Pentru ca pot, pentru ca am puterea sa urasc pe cineva, la fel de mult cum te urasc pe tine. Pentru ca inca am puterea de a ma mintii ca nu contez (pentru tine) pentru ca tu sa imi dai motiv sa ma insel de fiecare data (ma repet). Ma repet prea mult din cauza ta. Ce rost are ca eu tastez 400 de caractere pe minut? Ce rost are ca eu scriu mult repede, si nu ma uit, nici la taste , nici la monitor, nici la tine. Scriu cu ochii inchisi cu minimul de gresesi, pentru ce?
Pentru tine??
(Ma repet iar)
Cand este vorba despre tine ma repet prea mult, dar asa faci si tu. Ai obiceiul minunat de a ma trezii cu un sms. Nu imi spui nimic in el, dar totusi, satisfactia ca eu deschid ochii pentru tine la orice ora , nu conteaza ca visez, ca ma visez, ca mananc, fac baie, ma distrez, ma simt bine, sunt oriunde, fac orice, sunetul sms-ului si stiinta ca esti tu ma face sa raspund. Aud tring-ul care-mi spune ca esti tu, si stiu, stiu ca trebuie sa raspund pentru ca peste doua zile cand te voi tachina reprosandu-ti “nu iti pasa de mine” imi vei spune zambind “daca nu imi pasa te sunam?” si imi inchizi gura lasand un zambet si pe mutra mea, si pe mutra ta, si astfel, toata lumea e multumita, sau… majoriatatea
Dilema mea ramane, am dormit de doua ori in aceeasi incapere, tu mai mult decat mine, dar, ma intreb, ai dormit cu adevarat? Ai stat vreo clipa sa ma privesti cand dorm? Sa vorbesti cu mine cand dorm? Nu stiu! As vrea sa te privesc cand dorm, sa vad ce faci, cum reactionezi, dar cine stie, poate nu iti pasa
Ce tot vorbesc aici, te urasc!!!
Ah, daca as reusii sa ma concing pe sine asta ar fi splendid. Azi mi-ai spus ca stiu raspunsul tuturor intrebarilor mele, daca e cel la care ma gandesc eu, de ce ne temem?

“Si, de fapt, ce anume ceri dumneata? Dreptate? habar n-avem ce este, omenire? singura noastra placere este sa-i incalcam legiuirile, credinta? pentru noi e un nimic dispretul pe care-l nutrim fata de ea sporeste din pricina ca o cunoastem mult prea bine, parinti… prieteni… judecatori? pe-aici nu se afla nimic din toate astea, copila draga, aici nu vei gasi decat egoism, cruzime, dezmat si cea mai incrancenata necuviinta…”

Nu iti spun pe cine am citat pentru ca sunt rea, stii ca am citat ceva autor care-mi place si nu vrei sa pari ca nu stii despre ce e vorba. Nu esti prost, doar ca amandoi ne-am dezvoltat cunoasterea din alte lovituri ale vietii. Ah!! Doamne, inspir adanc si ma uit la berea aia pe care o sorbi si tu in general atat de nesatul de parca si daca ar stinge setea pe care de mult o astepti nu te-ar multumii. De fapt , daca ne gandim mai bine, pe tine nimic in lumea asta nu te multumeste. Aia imi place la tine, esti mereu o provocare, dar totusi, ceva in mine imi spune ca e prea frumos sa fie adevarat, e prea frumos ca sa conteze atat de mult, e prea frumos ca sa… la naiba iar ma repet
Tin minte ca in clasa a 5-a aveam un coleg care cand citeam povesti ne spunea mereu ca ne repetam. El isi dadea seama de asta de parca singurul lui scop era sa vada daca ne repeteam. Ma temeam de el, ma temeam ca imi va spune “te repeti” si incercam din raspunteri sa fac o compunere in care nu ma repetam. Esuam, Trebuie sa ma repet. Nu sunt destule cuvinte in dictionar, nu cunosc destule cuvinte sa ma exprim, ma repet!
Nu vreau sa ma mai cred in romane. Nu vreau sa mai sper ca totul trece. Nu vreau sa mai aud ca “va fi mai bine”
Vreau sa fiu pesimista, sa ma uit la filme, sa beau bere, sparg seminte, fiu acra la fel ca mandarinele in februarie, rece ca ultima zapada care-i de fapt lapovita ce tachineaza indragostiitii in martie, calda si asteptata ca ploile de toamna, dorita ca rasaritul pe plaja semipustie, savurata ca ultima picatura de suc care ti-a potolit setea. Asta vreau! Vreau, poate prea multe
Prea multe de la cine?
De la viata? De la tine? De la mine?
La naiba cu tine iar, iesi din gandurile mele, lasa-ma sa-mi spun ca te urasc pana cand vad iar zambetul tau. Ne vom putea oare ocolii la infinit?
clantz! clantz! pfiu
alta coaja de samanta, si ma mir totusi, de ce ma ustura limba?