Daily Archives: February 4, 2009

Simti si tu ce simt si eu?


Ma uit in jur si ma uit cum peretii astia se strang tot mai mult peste mine, caut geamul sa evadez, dar parca perdeaua ce pica acum peste el imi spune “stai acolo” . Ma intind pe jos, covorul nu e moare, deopotriva, este tare, dar aceasta tarie ma face sa vreau sa-l simt mai frumos, vreau sa admir tavanul. In toate filmele alea cul lumea admira tavanul. Eu nu am nimic interesant pe tavan si totusi il admir. In fata ochilor mei incep sa apara amintiri, se ruleaza un film prea prost.
Nu! Nu imi place! Hai sa schimbam evenimentele, asa ca , incep sa modelez in fata ochilor mei toate evenimentele nasoale de care imi amintesc, fac legaturi una cu alta, nimicuri si amanunte imi amintesc de alte rahaturi, inchid ochii. Suna telefonul “tell me how i’m supposed to breathe with no aiir” dupa atat timp inca acea piesa ma obsedeaza “iesi pana pe geam” imi spune vocea calma de la telefon. Pe fundal se aude o piesa din care nu reusesc sa inteleg nimic.
Am iesit picurii de ploaie nu pot sa ajunga pana la mine, dar frigul imi invadeaza plamanii inghetandu-i pentru cateva secunde si trecand prin organele mele incalzite un fior rece al lunilor de iarna. Imi faci cu mana in fuga si imi zambesti. Iti zambesc si eu si ma intorc in camera. La naiba, peretii astia inca mai cad pe mine. As iesii afara, dar inca.. inca e noapte si tarziu, nu vreau sa ies la ora asta, as fi eu si cainii vagabonzi, deloc un peisaj placut.
Incep sa ma gandesc iar aiurea si nu stiu cum reusesc ca oricum transform amintirile frumoase in unele mai frumoase, si amintirile urate in unele placute, si totusi ma invart atat intre ele si tot la unele nasoale in care nu mai pot face nimic pentru ca pe chipul meu sa nu mai existe acea privire fixa.
Ma enerveaza, inelele au tendinta sa plece de pe deget, hainele largi ma strang, iar peretii astia inca vor sa pice peste mine. Paradoxal este faptul ca dulapul nu vine peste mine, nici telvizorul, nici patul, doar acesti patru pereti se pare ca s-au saturat de mine, si eu de ei si totusi, ne-am obisnuit unii cu altii.
Picurii de ploaie inspira tot timpul scriitorii, iar fulgii de zapada indragostitii, toamna creeaza peisaje perfecte tuturor. E ciudat cum cautam intr-una sa ne regasim in gandurile altora, de parca noi nu reusim sa avem gandurile noastre. Ii citam pe toti artistii din jurul nostru cu exceptia unora.
Eu vreau sa citez un fotograf, sau un pictor, as cita un… documentarist, si ei sunt artisti, dar lumea admira ce se afla in operele lor, nu pe ei, ei primesc laudele de la altii, nu de la cei care-i merita
Totusi, peretii astia inca pica pe mine, si nu e bine.
Cate zile petrecem intre acei 4 pereti de acasa. Ne plictisim de ei si iesim in oras, unde ne inchidem intre alti 4 pereti, iesim in vizita, alti 4 pereti.
Ideea e simpla, nu-i asa ca mare parte din viata noastra e in 4 pereti? Ce mai vorbim de moarte? Tot in 4 scanduri ajungem. Lumea vorbeste in numerologie de cifra 3, tocmai schimbam teoria, 4 este de fapt adevaratul norocos…