Monthly Archives: February 2009

hep-hep… ura?

buuuuuuuuun deci in mare asa ramane blogu (cand o sa gasesc un zapacit dispus sa mute titlu din head cum vreau eu modofic si aia, altfel gandeste-te doar ca e provizoriu)

gadgeturi o sa mai pun, cum mai am idei cum hop-tzop mai pun unu

am emoticonuri 😀 😛 🙂 🙁 :S :$ ce shm(x2)-echera sunt eu :D, am pregatit in notepad vreo 15 autori care abea asteapta sa fie aruncati pe blog, in 1 martie implinim un an de cand pun aici (de fapt aniversarea oficiala a fost in 21 feb, da am uitat)

o sa prezint si ferma mea de porci, si o sa raresc posturile de noaptea pentru ca, vorba lui gabriel “noaptea imi ruginesc cainii” sau ceva de genu 😀 , acum sunt mandra de emoticon-urile mele si ma dau mare, siii daca dai in jos jos jos vezi ca poti cauta usor de pe o pagina pe alta vechi aberatii, si sunt foarte mandra si de aceasta achizitie

o sa etalez curand si blogroll-ul momentan am ajuns la concluzia ca sunt foarte multi asa ca voi avea vreo 10-15 pe care ii tin la vazu lumii, iar in rest, o sa pregatesc icisa, in posturi lunar bloguri care mi-au placut (si de ce) sii (a? am uitaT)

la cluj ninge, cam de la 1 februarie aproape incontinuu. Toata lumea uraste zapada asta, numa eu o ador.

am mai vrut sa zic ceva dar acum chiar nu-mi amintesc ce…

in fineee, ma duc la nani, ca’s tare mandra de cum arata comoara mea on-line de aberatii

a da, caciula e pentru copii, e o eroare ca mie mi-e buna :))

Heinrich Heine

din seria de carti cautate in bibleoteca bunicii (matusa mi-a atras atentia ca majoritatea le-am adus acasa si am uitat sa le mai aduc inapoi :P) Am gasit poezii, multe poezii. Am avut o perioada cand eram innebunita de poezii (nu ca acum as fi mai putin) si imi placea sa stau pana noaptea tarziu si sa imi copiez in caietul meu mecanic poeziile preferate.
Heinrich Heine (sunt doi cu acest nume, unul e matematician), un poet, jurnalist, eseist, s-a nascut prin 13 dec 1797 si a murit prin 17 feb 1856. Motivul mortii lui se pare ca a fost foarte controversat. Nu se stie exact daca a murit de sifilis sau de scleroza multipla, gurile rele spun ca asta ar fi motivul. Oficial s-a spus ca “suffered from ailments that kept him bedridden for the last eight years of his life” . Oricum moartea lui nu a fost usoara. In schimb, mmm poeziile lui sunt doar …

“mi-au zis : cu fetele prostute
sa nu-mi pun mintea niciodata
dar cu desteptele, mai frate
fu treaba si mai incurcata

desteptele-mi batura capul
cu intrebari cicalitoare
dar, la-ntrebarea mea, cu toate
raspunsul mi-au ramas datoare”

“imbratiseaza-ma cu drag, femeie
indragostita mea cu chip frumos
cu bratele albe, splendide, de fee
cu trupul tau vioi si mladios

dar bine vorba n-o sfarsii si iata
incolaci puternic, fara zvon
din serpi cel mai frumos ce-a fost vreodata
pe cel mai fericit Lookoom”

“iubito, cand te-or aseza
intr-un mormant intunecat
eu ma cobor in groapa ta
cu capul trist in jos plecat

te strang la piept si te sarut
in noaptea trista si pustie
chip rece, palid, si tacut
voi fi si eu asemeni tie

se scoala mortii si dansand
pornesc in veselul sabat
dar noir ramanem in mormant
si tu ma tii imbratisat

cand mortii toti vor fi chemati
la judecata de apoi
in groapa, stramg, imbratisati
ramanem numai singuri noi”

mult a iubit si el acea femeie, si acea muza caruia i-a daruit, fiecare cuvant, fiecare sentiment. A spus totul si a frant zeci de inimi. A pus poeziile la fix pentru acele indragostite de un zeu, iar eroul din povesti a aparut la geam cu siguranta pentru toate lacrimile planse-n-noapte.
Uneori ne gandim care sa fie gestul care sa spuna mai mult decat acele 1500 de cuvinte pe care le pregatim, dar uitam faptul ca acum cativa zeci de ani, femeile erau cucerite cu poezii

ursulet?

Gasisem o poza cu mult timp in urma, poza din seria pon&zi (cine stie cunoaste) cu unul dintre cei doi tinand un ursulet in mana si spunand ceva de genu “the nice thing about teddy bears is that don’t hug you bag, but sometimes, they are all you’ve got” eu am un pirat care-i mai batran decat mine. Realizez asta, dar culmea este ca si acum dupa atatia ani, daca ma trezesc din cosmare noaptea ma intorc dupa el in pat. De unde stiu ca piratul meu e mai batran decat mine? Pai e simplu. O verisoara de a mea il primise de la o vecina, care era sotie de preot si primea multe multe jucarii, si il primise de la cineva care il avea de la altcineva…bla-bla-bla si era deja vechi, avea aproximativ 5-7 ani cand eu am facut ochii mari si am descoperit “love at first blink” fata de obiecte, eu atunci aveam aproximativ 2 ani, deci, oricum calculam ursul meu pe care-l imbrac an de an in ceva dragut iar acum poarta esarfa de pirat pe care scrie “generatia anti-kitch” (multumesc tipei care mi l-a dat, cu toate ca din nefericire am pierdut legatura cu ea, poate asa ma va gasii ea pe mine)
Bun, de ce vorbesc despre el? pentru ca am constatat (cu stupoare chiar) ca ma schimb, dar pe el nu vreau sa-l dau jos din pat. Ala` ce m-a lua de barbat va trebuii sa il accepte si pe el (Dar hai sa nu discut acum despre ce viata blestemata va avea ala langa mine daca nu va reusii sa ma inteleaga)
Am prostul obicei de a dormii cu telefonul in pat, iar atunci cand primesc mesaje si raspund la ele ca somnambulu ma trezesc cu el sub perna, in mana. Azi spre exemplu era sub omoplat. Aud ca am primit mesaj. Visez ca Aditzu isi cere scuze ca ma deranjeaza si ca doreste sa las supararea mea pe el d’oparte cateva minute si sa-l ajut cu ceva link de youtube. Realizez ca dorm si ma intind dupa telefon. Moment in care IAR adorm, visez de data asta ca imi da mesaj un alt prieten. Reusesc sa ma trezesc, simt telefonul sub omoplat, realizez ca am visat ca am primit un mesaj, si dau sa il citesc. Surpriza, Aditzu. Bun.
Eu sunt omul care nu iarta, dar totusi as fi o ipocrita sa-mi spun ca nu-mi lipseste el, ca prieten, ca spirit, ca om. Am avut un motiv bun sa ma supar, s-a rugat omu de mine doua luni sa-l iert (e drept ca uamenii astia nu stiu ca eu am zile imposibile cand zic “azi daca vorbeste careva cu mine il iert” d’aia le pun imposibile ca sa nu vorbeasca) De cateva zile totul se invarte in jurul prieteniei, a oamenilor, si a faptului ca eu sunt speriata de mine. Am gasit o piesa “I have seen birth. I have seen death.Lived to see a lover’s final breath.Do you see my guilt? Should I feel a fright?Is the fire of hesitation burning bright?”
sunt confuza iar, poate sunt prea aspra cu cei din jur de frica sa nu ma trezesc singura cand nu vreau.     Poate chiar vreau sa scap de unii. Realitatea este ca sunt imposibila de multe ori si in loc sa fiu recunoscatoare celor care ma suporta ii alung. Ora de aberatii dupa prea multe seriale, dar e tampit faptul ca pana si cei din serial s-au impacat, prieteni buni de trej` de ani
Nu stiu sa imi infrunt orgoliu asa ca i-am spus pustiului sa imi spuna de ce sa-l iert, si daca imi da un motiv bun o fac. Nu stiu e adevarat, trebuie sa recunosc , nu stiu la ce motiv ma astept, nu stiu ce vreau sa imi zica, dar e chestia de genul “voi stii cand voi vedea”
Offtopic am aflat motivul mortii lui Camil Petrescu, noroc cu zapacitul al’lalt ca a intors toate arhivele si cunostintele din domeniu pe toate partile. Nu, nu spun acum, o sa fac un post zilele astea despre doua obsesii superbe, astia doi spioni, da da tu si cu al’lalt ma pandesc sa vada ce scriu, si eu surad frumos cand observ ca comenteaza. ma bucur si eu ca tot bloggeru ca am doi trii care ma citesc.
(iar aberez)
aberatia numarul 1 pe ziua de azi a fost ca eu fac mecanica. Eu sunt la facultatea de mate si fac mecanica. Buuun. Descopar cu stupoare ca “e important sa veniti la curs” si “sa mi-o puneti” (referire la intrebare, da a sunat bine oricum) si descopar ca mecanica vietii e o combinatie intre alte doua materii pe care le-am urat din tot sufletul, dar, stupoare sunt la mate si scriu dupa dictare. Colegii scriu eu dupa o ora jumate mi-am scos frumos sudoku si mi-am chinuit neuronii ce se sexau in orgii sa ma ajute.
Sufar iar de sindromul “n-am ce sa citesc” de parca nu am vreo 20 de romane interesante pe masa care asteapta de un secol, nimic nu ma atrage.
Am aberat destul nu?
Pai vorba aia “there’s a lot where this came from”
Adevaru` e ca simteam nevoia sa aberez putin aiurea si piratu (logic ca e tot ursulet si el) ma aproba din varful patului. E nasol ca te-am plictisit pe tine cu toate prostiile astea, dar eh, tre sa te mai plictiseasca si pe tine cineva.
Ce poza sa pun ?

Sunt curioasa totusi, ma mai citeste? Sunt prea dura cu lumea, cum multi din jurul meu, daca las garda jos nu ma simt bine, dar… cineva spunea odata “daca construiesti ziduri in jurul tau nu o faci pentru ca cei din jurul tau sa le sparga pentru a ajunge la tine, ci doar ca sa vezi cine vrea sa le escaladeze ca sa ajunga la tine”
“so cry, on my shoulder… i’m your friend”

inca mai caut


ignorand faptul ca la 6.50 ma trezesc
inca ma mai caut pe mine, ma simt nasol ca m-am ascuns de mine, dar de fapt doar m-am pierdut, va dura inca putin pana ma voi gasii, dar se pare ca totul e posibil, intr-un final glorios
in 2004 am fost la mare, revedeam marea dupa multi ani. Ceea ce m-a fascinat a fost ca am stat o saptmana peee banii scolii, eram intr-un schimb de experienta. Pe coridoarele liceului respectiv gasesc o poezie, ne tachinam reciproc spunand ca o voi fura. In drum spre casa toata lumea mi-a spus “hei, n-ai furat-o”. Anul urmator am fost iar, de data asta doar 4 zile, eram foarte mandra, si zambetul mi-a aparut pe buze cand dupa un an, pe acelasi perete, aceeasi poezie. Am furat-o, da-da, sunt o hoata fur poeziile de pe afisierele scolilor.
de cateva zile o caut, si mi se parea ca nu o mai gasesc. incepusem sa imi pierd speranta (Ceva ce se pare ca stiu sa fac cu mult talent) dar, se pare ca totul apare la momentul potrivit

Daca un copil traieste in critica,
El invata sa condamne.
Daca un copil traieste in ostilitate,
El invata sa se bata.
Daca un copil traieste in ridicol,
El unvata sa fie timid.
Daca un copil traieste in rusine,
El invata sa se simta vinovat
Daca un copil traieste in toleranta,
El invata sa fie rabdator
Daca un copil traieste in incurajare,
El invata ce este increderea in sine
Daca un copil traieste in adevar
El invata sa aprecieze
Daca un copil traieste in nepatimire,
El invata ce este dreptatea
DAca un copil traieste in sigurata
El invata ce este increderea
Daca un copil traieste in aprobare
El invata sa fie multumit de sine
Daca un copil traieste in acceptare si prietenie
El invata sa gaseasca dragostea in lume

Am trait in incurajare, dar mi-am pierdut increderea, am trait in dreptate dar mi-am pierdut siguranta
atb “it is a long way home”

Ura

cu ajutorul vecinului de bulog Doru` am reusit sa gasesc skin-ul mult visat, nu e el foarte fermecator dar e cum doream. Mai trebuie sa ma joc la culori 🙁 dar aia se rezolva repede, acu sincer nu mai am chef, ma bag la un serial (d’ala de pe torrente)

cica : Dragobete mood

o sa tin teorii despre sarbatoarea asta mai spre seara, caci` asta mi-e tare draga, ma duc s-o sacai pe mamitza sa imi faca de mancare (ca eu’s lenes) si intre timp incarc icisa, poza din head, sa poti sa o admiri pana cand schimb nuanta aia cretina 😀