Generatii, generatii

Am citit nenumarate bloguri prin care erau acuzati copii din ziua de azi ca nu sunt destul de copii, la fel cum am fost noi. Acuze facute pentru ca parintii multora dintre ei au dorit sa le arate cum e fara comunism, le-au dat poate prea repede iphone-urile si tabletele, stiu exact cum functioneaza un blackberyy iar pe la 9 ani e rusinos sa nu ai macar un accesoriu de la Apple. O fi, cine-s eu sa judec?

De cate ori ma duc pe la bunica, imi arata poze cu ea in tinerete,  adolescenta ei, e complet diferita de a mea. Fetele erau mai dichisite, dar nu exagerat, Fustele nu erau scurte decat la ocazii, virginitatea era ascunsa. Fetele nu erau curve sau galeti, erau doar frumoase.

Citind despre viata a diversi oameni, si ascultand-o pe bunica, imi dau seama ca lumea nu s-a schimbat. Tot timpul fetele vor avea slabiciuni. Acum ni se pare ciudat, si nu putem concepe sa vedem toate lucrurile astea la televizor. Dar atunci, era ceva normal, si nimeni nu baga in seama asta, fiecare facea ce vroia cu viata lui.
Eu fac parte din generatia care a primit cu bratele deschise toate schimbarile revolutiei asupra tarii noastre. Blocurile are acum se renoveaza erau pline de rasete de copii, acum ma uit in parcare, si… e gol! Erau masini si atunci, si ne jucam cu mingea intre masini, si ne ascundeam dupa ele cand vecinii ne certau ca le lovim. Ne placea sa ne urcam pe porbagajul lor, parcarea era plina de dacii, care mai de care, si o skoda pe aici pe colo, dar ne placea asta.

Adoram sa urlam intr-una “MAMAAAAAAAA ARUNCA-MIIIIIIII” si “mamaaaaaaaa” si niciodata nu stiau saracile care copil striga si ieseau toate pe geam numai a ta nu. Erau doua telenovele Marimar si Tanar si Nelinistit, apoi a aparut Sarmana Maria si altele, ne uitam la ele toti, intre orele alea se puteau bucura vecinii de liniste.
Seara cand trecea de 9 si vroiau sa ne trimita in casa, aruncau o cana cu apa pentru ca parintii sa ne auda urland si sa spuna “hai in casa ca esti ud”

Ne fascinau gumele turbo, si melancolia m-a apucat zilele trecute cand am mai gasit asa ceva, iar Chupa Chups cu cola era ceva ce ne aducea zambetul pe buze. Daca aveai papusa Barbie la care i se indoaie picioarele erai invidiata de toate fetele, iar masinuta cu telecomanda lungea privirile invidioase ale altora. Ieseam in spatele blocului pe spatiul verde cu patura, si ne bateam cu scai din brusturi sa ni se lipeasca de haine, si ne rugam la Doamne-Doamne sa nu ne nimereasca nimeni in par. Bicicletele BMX erau moartea noastra, si tot asa, ne putem aminti sutee, sutee.

La fel cum mama isi aminteste ca venea acasa de la colindat cu mere, prajituri si covrigi, si toata lumea facea prajituri, acum, mamele sunt mult prea ocupate sa mai gateasca, suna la catering, ies in supermarket, si stau la lucru ore intregi pentru a da bani copiilor sa stea ore intregi in mall. La 12-14 ani ei deja fac poze de 3/4 dezbracati.

Noi, cei care regretam momentele alea, le vom povestii intr-una copiilor nostrii, si atunci aceste generatii vor spune “uite la ei ce prosti sunt, noi la varsta aia eram in mall si ei se joaca ascunsa”. Tin minte exact ultima intalnire cu toti de la bloc, era dupa intrarea in liceu, si am tras o ascunsa in spatele blocului ramanand pe scari sa spargem seminte si sa ne amintim cum venea administratoru sa ne certe ca “iar faceti mizerie” si niciodata nu aveam seminte, pentru ca-i recunosteam masina, si cojile alea pe care nici nu se uscase bine flegma nu erau ale noastre, iar cand ajungeam in casa parintii ne spuneau sa nu mai aruncam pe jos, si sa nu-l mai necajim.

Necajirea vecinilor batrani este un sport care probabil va persista in timp, la fel si sunatul la usa si fugitul cat te tin picioarele, numa sa nu te vada sau daca te vede sa nu te recunoasca. Cea mai mare amenintare era “te zic la mama” sau “te zic la maica-ta” si cand parintii se intalneau se mai certau putin “ce? al meu? confuzi doamna” si el radea dupa usa cu gura pana la urechi facand mamei o mutra inocenta in timp ce celalalt copil statea la usa si plangea.

Caragiale asta, Doamne, cate schite ar scrie el cand ar vedea cum au ajuns generatiile, suntem mai rau, suntem mai de coma ca domnul Goe. A iti injura parintii cand ai 5 ani e la fel de normal ca sexul la 12. Parintii sunt speriati. Multi dintre ei cand vad cum au ajuns copii sunt speriati, dar oare e prea tarziu sa schimbe ceva? Psihologii se simt cu mult depasiti, iar site-urile care instiga la cultura sunt luate ca un pamflet, cand ele ar trebuii tratate ca un semn de alarma.

Unora?Unora li se pare normal.Dar nu e normal, incercam sa-i protejam si sa le oferim ce noi nu am avut, dar noi am avut fericire si copilarie, iar ei?Ei au probleme grave.

Am gasit primele bilete de cerere de prietenie pe care le-am avut si m-a lovit melancolia. Ei acum, isi scriu sms-uri? sau e-mail-uri? Daca o sa trimit felicitari anul asta cu sarbatori fericite prietenilor mei in loc de un mass, si scrisori, vor fi uimiti oare?

Cati dintre noi mai avem fix acasa? Acum 20 de ani erau tot atatia. Atunci nu aveai de unde sa ai fix acasa, acum e inutil, toti avem cel putin 2 mobile….

Tin minte ca mama nu ma lasa sa ma duc la scoala cu unghiile vopsite cu oja, pentru ca “ce parere vor avea profesorii aia despre tine”, iar acum a fi in clasa a 8-a si a venii cu un decolteu adanc pentru ca profesorul ala tanar sa nu isi poata lua ochii din el e ceva normal. A te filma in timpul orelor in timp ce faci cu totul altceva si a pune asta pe un site de hosting videoclipuri e la fel de cool ca atunci cand reuseai sa iti convingi colegii ca “cei de la liceu tot timpul fug de la ultima ora” chiar daca mai aveati inca 2 ani pana acolo. Iar fetele stateau la geam urmarind cu privirea baiatul de liceu care nu se uita la ele, si rosind pana in adancul calcaielor cand el trece pe langa ele si le zambeste amabil, apoi ajung acasa si scriu in jurnalul de sub perna “azi mi-a zambit, poate chiar ma iubeste, chiar daca Cristina e rea si zice ca pe ea o iubeste, dar stiu sigur, la mine s-a uitat”

Cand imi vad rudele, oameni trecuti de 50 cum ofteaza la tineretile lor, asa cum erau ele, si noi la copilariile noastre, ma face sa ma intreb, ei la ce vor ofta? Vor regreta oare momentele astea? Ei se distreaza? Generatiile se schimba, dar oare noile generatii cu toata mediatizarea asta se schimba in bine? Ii invata de mici ca sexul e ceva frumos, dar sa astepte cat mai mult, ca menstruatia si erectia nu sunt lucruri ciudate, ca sarutul duce la schimb de saliva da nu iei sida, ca drogurile ucid, ca suntem diferiti, dar? ii invatam bine?

Strigam intr-una toti ca ei nu fac bine, iar ei nu ne iau in seama. Semnalizam toti cum putem ca nu e bine, si ei ne acuza ca ii judecam. Cel mai frustrant e probabil faptul ca ei canta toate versurile care semnalizeaza ca nu e bine ce fac, fara sa realizeze? Il va mai citii cineva pe Ispirescu? Eminescu? Creanga? Rebreanu? Preda? Minulescu? Isi vor mai amintii ei cine a fost Enescu? Balcescu? Pitis? Amza Pelea? Pruteanu? Vor stii ce sunt alea romante? Romane? Poezii?

Ma sperie toate astea, dar speram toti catre o lume mai buna, si fiecare incearca sa o schimbe in felul ei, vom vedea noi peste 5-10 ani, cum vor ajunge acesti copii, si ce vor face cei care vor fi de varsta lor atunci. Totusi, pe undeva, prin ceva curiozitati am citit ca in 2010+ exista mai putine adolescente cu copil decat prin anii `70. Oare in tot raul sa fie un bine? Sau poate ca lipsa de informare atat de masiva a anilor aia a pus un alt accent pe copilaria lor? Poate ca suntem tot niste oameni naivi care cred ca tot ce zboara se mananca, doar ca acum sustinem pe facebook ca ne-am maturizat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.