Charles Baudelaire (o noua abordare)

fiecare om are obsesiile lui, adevarul este ca eu am multe, exagerat de multe, cu fiecare ocazie sa evidentiez una mai pun un post, m-am mutat in notepad pentru ca e mai sexy sau secsi sau cum vrei tu numa sa pricepi ideea
bun, obsesia momentului : autorii francezi
am innebunit de fericirie cand l-am descoperit pe Baudelaire, poeziile lui sadice despre curve si vin, scene erotice m-au facut sa sap mai adanc in poeziile lor.
atat am rasfoit si citit carticica aia mica de Baudelaire care probabil o mai gasiti prin anticariate in varianta asta care o am eu, e o editie din 1978, e cam de aceeasi varsta cu mine doar ca a fost tiparita cu 10 ani inainte de a ma naste eu, avem totusi 3 cifre la fel din an. sunt o rusine pentru o bibleoteca pentru ca in volumul meu de Baudelaire nu mai sta nici o pagina la locul ei
de ce il iubesc atat de mult??

pentru ca :
“Tu, ce-ai patruns ca un cutit
In inima-mi plangand, tu, care
C-un card de dragi ai navalit
Nebuna si stralucitoare,

In cugetu-mi de tine-nvins
Sa-ti faci culcusul si locasul,
-Nemernico, de care-s prins
Precum de lanturi e ocnasul, ”
(Vampirul)

“Tu esti un cer de toamna, frumos, trandafiriu!
Tristetea insa-n mine se-nalta ca o mare
Si lasa, in refluxu-i, pe buza mea, mai viu
Tot malul suferintei si-al undelor amare.

-Zadarnic a ta mana mai cauta-o scanteie
In pieptul meu. Acolo e totul devastat
De ghearele si dintii salbatici de femeie.
Salbaticele fiare si inima-au mancat!”
(In Intimitate)

“Cu flori, manusi, batista, – fiinta omeneasca,
Asemeni ei de mandra, cu bustul statuar,
Nepasatoare, supla, cu gratie fireasca,
Ea pare-o curtezana cu aerul bizar.

S0au mai vazut la baluri mai stramte talii, oare?
O rochie regala, prisos imbelsugat,
Se surpa pe piciorul uscat, in inclestare,
De un pantof cu ciucuri frumos inzorzonat

[…]

Fantana de prostie si de greseli, adanca,
Si alambic strabunei dureri, neincetat!
Pe zabrrelita-ti coasta mai rataceste inca,
Nesatios, la panda, un sarbe-nvenitat.

La drept vorbind, silinta ce-ti dai, cochetaria,
Nu vor gasi rasplata dorita, e-n zadar ;
Ce inimi sunt in stare sa-ti guste ironia? –
O, grozavia-mbata pe cei puternici doar !

[…]

Te-admira vesnic Moartea, o, lume caraghioasa,
In zvarcolirea-ti tampa, sub orice soare-ai sta,
Si-ades, asemeni tie, in smirna se-mbaiaza
Mijindu-si ironia in nebunia ta”
(Dans Macabru)

De asta il iubesc eu pe nebunaticul asta de poet francez, nu-i asa ca-ti vine sa-l iubesti si tu? s-a nascut prin 9 aprilie 1821 la Paris si moare in 31 august 1867 intr-o casa de sanatate din Bruxelles, era paralizat la pat de cativa ani, a scos multe citate dragutele, a spus multe lucruri frumoase si-a trait viata si a lasat in urma niste poezii suberbe
tin minte ca am gasit un citat de el, era mai lung chiar acum nu mi-l amintesc pe tot dar imi amintesc o bucata era ceva de genum “ma omor pentru ca m-am saturat de oboseala trezirii si oboseala adormirii, ma omor pentru ca ma cred nemuritor, si pentru ca sper”
si acestea fiind spuse, iubirea mea catre acest poet macabru a fost expusa

 

ieee am scapat de enteru asta enervant 😀 acu face blogger impresiii, ti-am zis euuu !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.