Monday 27th October 2008

by spi-oana

e greu sa te opresti din a te gandi la o persoana care candva facea totul din tine, era acolo in fiecare moment, cand vroiai sa fie cineva langa tine, pur si simplu simtea ca trebuie sa fie acolo, si gata, ala era farmecul acelei persoane la care tu ai tinut, si care ti-a schimbat viata in multe caci dintr-o data ati devenit doi. Obisnuinta de a fi unul, egoist, s-a schimbat. Tuturor li se pare ca asa ceva nu este bine, dar tu stii cu siguranta, ca singurul pentru care e bine acest setiment care urla in tine, esti tu. E drept ca gandul la tine e greu de controlat, la fel si gandul la noi, dar nu asta conteaza in multe din aceste momente deoarece, acum nu mai exista niciun noi, doar tu si eu
e frustrant ca uneori sa te loveasca melancolia si sa vrei, cu aceeasi doritna ca la incepu, sa se reia totul, sa se reia acel noi (doi in unu) care ti-a bulversat niste momente, care te-a adus intr-o stare de beatitudine de care atunci nu vroiai sa scapi, iar acum, ca esti scapat, nu mai stii, e bine, e rau? are vreo importanta? sau mai bine spus… au toate astea vreo importanta?
a trecut, evenimentele, dar norocul nostru este ca memoria si constiinta traiesc mai mult in trecut decat in prezent (halal noroc nu-i asa?). retraiesc momentele noastre de cate ori ploua si ma plimb in roas, de cate ori imi doresc sa fi langa mine, de cate ori urc scarile alea si imi doresc pentru a nu-stiu-cata-oara sa ma lovesc iar de tine pe ele si sa imi spui zambind, cat de zapacita sunt. sa iti trimti sms-uri si sa iti spun ca soarele a iesit deoarece te-ai trezit, sa te tachinez pentru ca iti place sa dormi la fel de mult ca mine, sa te sarut doar pentru ca mi-ai zambit, pentru ca imi place, pentru ca imi placi
mi-am dorit atat de mult sa am unul ca tine, incat am fost ca un copil egoist, in momentul in care am avut, nu am mai stiut ce sa fac cu el. copii mici imbratiseaza atat de tare puii de gaina incat ii omoara, la fel am facut si eu cu relatia asta, cu toate ca am impresia ca la fel am facut amandoi. cel putin am fost destul de destepti sa nu lasam totul sa se strice si sa vina reprosurile. am evitat incontinuu sa ajungem acolo, spunand intr-una ca nu avem ce sa reprosam, ba avem, chiar destule, dar alea sunt cuvinte spuse atunci cand durerea e prea mare. dar mai bine sa lasam toate scenele astea lacrimogene care nu fac decat sa ne faca sa ne dorim…
mi-e dor de tine uneori , nu stiu cum sa reactionez
ce a fost , a fost
dar poate era mai bine sa mai fie
cine stie?

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Leave a Reply

Archives
Joaca-te cu el !
Statistical data collected by Statpress SEOlution (blogcraft).