ne atasam prea repede?

multe idei imi curg prin gand in momentul asra, e foarte greu sa ma hotarasc despre ce suibect sa scriu, si incalzirea globala e o problema grava, dar aia o dezbat altii in alte bloguri, am iar obsesie pe bruise easy asa ca daca intre randuri incep sa cant sa nu va speriati , sunt doar eu deschideti geamu sa nu se sparga, inchideti ochii si nu va imaginati ca eu cant, comic nu?
ma mananca nasu si incep sa sughit, o fii asta un semn?
viata mea incepe sa ia o intorsatura care momentan imi place, totul tinde spre bine, oare cand acest vis se va prabusii?
e mult prea devreme fata de cum scriu d’obicei dar ma pregatesc de nanic
am constatat ca ne atasam prea repede de oameni, mult prea repede incepem sa credem in celalalt, in scrisul ce ne apare pe ecran, in tipul pe care-l vedem dimineata in statie, in cel ce ne aduce ziarul sau ce ne zambeste cand ne intinde cana de cafea spunand “mai doriti ceva??”
poate este asa, poate nu, cine stie… eu una nu
dar eu constat ca daca ma inteleg bine cu un om, si ne intalnim des, sau vorbim mult incep sa tin la el in felul meu, si apar diverse desainuiri, ai constatat si tu ca uneori o persoana pur si simplu iti inspira incredere pe cand alteori altii pur si simplu nu iti inspira asa ceva si nu ai chef sa le zici nimic si trebuie sa se zbata si sa-ti castige increderea saptamani intregi?
o cearta tot timpul scoate la iveala ura din oameni, nu-mi place sa vad tipe care-si cearta iubitul pe strada, sau invers, heiii e timp de teorii acasa, eu una spun despre mine (sunt o modesta stiiu) ca nu ma cert ci doar discut, e drept ca atunci cand ma cert ridic tonul si mananc nervi, in special pe ai altora ca ai mei sunt pretiosi, dar asta e alta idee

uneori ne atasam e o piesa, o strada, un caine, o mascota, un film
intr-o lume in care totul se bazeaza pe acele 3 litere eu cred ca ne atasam mult de ceea ce nu ne poate parasiii, am vazut motto-ul unui site de intalniri era ceva de genu “gaseste pe cineva care sa nu te paraseasca maine dimineata” well e true, toti fugim de suferinta pe care o aduce despartirea sau orice cearta si alegem sa ne atasam de prostii, oare d’aia? ne e frica oare sa iubim?
hm?
“my skin it’s like a map, where my heart it’s been”
mai era o piesa ce imi placea intr-o vreme, era vorba de o iubire de mult uitata si tipul zicea ca cel de la radio spune ca dragostea e doar un joc, dar el de unde stie daca n-a simtit iubirea?
asa si multi dintre noi, ne atasam dar de ce sa nu ne atasam de oameni, de ce fugim de ceea ce nu am avut, parca suntem cei ce ne dorim ce nu avem, si cat de putini dintre noi doresc iubire, de fapt nu, eu cred ca toti doresc iubire, dar nu toti arata asta, ala e secretul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.