Am reusit sa ne purtam ca toti corporatistii care-si urasc munca, sa urlam in fiecare luni ca nu mai vrem sa lucram, ca vrem sa dormim. Sa indreptam toata ura catre prima zi a saptamanii, dar sa uitam ca avem ziua in care putem sa recuperam toate lucrurile pe care nu le-am facut in saptamana precedenta. E drept, avem tendinta sa incepem totul de marti, iar pe joi sa ne oprim din productivitate si sa incepem a ne gandi la weekend.

Te iubesc, ca pe o zi de luni!

Spun asta pentru ca eu iubesc ziua de luni, o iubesc pentru ca cineva trebuie sa o iubeasca si pe ea. O urasc pe cea de miercuri, dar aia este treaba mea, motivele pentru care o urasc chiar nu conteaza – nu acum, nu aici.

Ziua de luni trebuie iubita, pentru ca-i ca o ratusca neagra a saptamanii. Cand incepi sa o iubesti, descoperi ca soarele este mai arzator de cele -3 grade ale diminetii. Sa incepem sa devenim productivi de marti, iubindu-ne de luni !

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Noroc cu Alexandra ca ea-i pe faza (si mai haterita decat mine – asa-mi pare uneori) ca a observat ea ca publicul din pozele de la Diesel Events din cadrul CLUJ INTERNATIONAL JAZZ FESTIVAL  cam dau cu plus. Cu plus mult. Cu plus de clone. Poate ca la Cluj s-a descoperit clonarea. Poate ca au mers doar gemeni identici la concert. Poate ca avem (inca) o dovada ca sponsorii nu sunt atenti la ce poze ajung pe la ei ca dovada de : aici sunt banii dumneavoastra. Poate ca ma bucur ca n-am fost.

Print screen  (in caz ca se sterge poza)

diesel-fotoshop

Sursa pozei aici

Alexandra, ai legatura :

Later Edit:

Cineva mi-a atras atentia la poza asta >> spate, o persoana se vede chiar de 3 ori.
diesel-2

Draga Diesel, ce scuza ai acum?

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

DSCN7815

De la apusul soarelui pana la oprirea timpului si mersul lui inapoi c-un ceas, in cladirea luminata frumos din parcul central incepea – timid – Noaptea alba a creatorilor & designerilor de produs. Covoru rosu dadea un aer chic intitiativei pentru prima oara venita la Cluj, iar oamenii si produsele din interior te faceau sa crezi ca ai ajuns in showroom-ul lui mos Craciun.

E drept, poate pe alocuri nu era cel mai ieftin showroom, dar la cat glamour avea locul, nici nu mai conta acest mic amanunt. Hainele atarnand din tavan si facandu-te sa ramai cu capul in nori – la propriu. Bijuterii, frapiere, mascote si oameni curiosi. Poate prea putini oameni curiosi (la Cluj se pare ca exista un mic scepticism in legatura cu aria fashionista). Mi-ar fi placut sa vad mai multe bloggerite de fashion din Cluj prezente la eveniment – si doar de curiozitate. Dar vom da vina pe soarele cu dinti si vom spune ca el este de vina pentru ca nu am iesit din casa.

Valuri de oameni au venit si au plecat, dar cred ca evenimentul se poate cota aproape de un succes la Cluj. O imbulzeala ar fi facut poate lumea mult mai agitata, dar sunt sigura ca oamenii isi merita munca.

Proiectul promite a se extinde prin toata tara, ceea ce vreau sa vad – am sa urmaresc cu multa curiozitate.

De notat este ca expozantii au avut de ales doar 5 produse reprezentative pentru ei – de expus. Afland asta am stalk-uit-o putin pe Mihaela Ion, una dintre initiatoarele proiectului pentru a vedea care sunt cele 5 cuvinte reprezentative pentru evenimentul din care ea face parte: faina, cocheta, facutadebucuresteni , eleganta, vibebun. Nu au prea iesit 5 cuvinte, dar am inteles ideea. Nu conteaza de unde esti, atat timp cat stii sa faci ceva frumo, cu bun simt, elegant si pentru comunitate – nu pentru tine. Egoismul in evenimente se simte in calitatea lor (chiar daca unii organizatori nu-si dau seama de acest mic amanunt).

Sper seara, poate din lipsa unui vin aromat, vibe-ul a devenit mai rece. Din pacate pentru cei care s-au chinuit sa intretina atmosfera : Never Over si Cats in the Rain. E adevarat, vibe-ul oamenilor dupa o anomita ora nu tine de organizatori, dar publicul trebuie sa inceapa sa fie mai deschis fata de tona de idei care s-au perindat de-a lungul serii. Idei bune, idei superbe, idei care te inspira in fiecare moment. Personal, am luat tot ce-a fost mai bun, am furat energia pozitiva a lor si o parte de idei. M-am lipit de oameni noi si de oameni vechi, am admirat si m-am bucurat – chiar daca sper final oboseala si raceala m-au ajuns din urma.

DSCN7766

Va multumesc Atelier, voi astia care faceti DYI sa para idei pe care oricine le poate face, iar bunica sa se bucure pe ele si sa ne lase pe noi sa ne exersam talentele.

p.s. Un plus mare la acest eveniment : brosura event-ului este in romana, engleza si franceza ! BRAVO !

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Un client a comandat 9 pachete de X produs, primind al 10-lea gratis – si avand livrarea gratuita.

Clientul suna dupa 2  zile sa spuna ca va returna produsul si ca isi doreste banii inapoi.

Clientul este anuntat ca i se va taxa un produs, deoarece a fost desigilat.

Clientul refuza plata acelui produs sub motivul : l-am desigilat pe cel gratuit !

Clientul este anuntat ca dupa o verificare atenta a pachetelor, nu a desigilat produsul gratuit !

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Observ ca toti ne dorim ceva ce nu avem. Toti avem impresia ca viata celorlalti este perfecta si suntem invidiosi pe cat de mult credem ca ei sunt fericiti sau nu. S-a nascut in popor vesnica vorba, a carei traducere o face sa-si piarda farmecul: walk a mile in my shoes.

Acum am mai povestit despre papuci. Am mai povestit si cu alte ocazii de obsesiile mele si cum sper, sa ma ceara de nevasta c-o pereche de papuci. Sunt innebunita dupa orice accesoriu care-mi poate face piciorul pe cat de superb, pe atat de superb. In primavara am facut o investitie in niste perechi de sandalute si saboti. Vara asta mi-am purtat mai des bocancii decat balerinii la care am visat multe salarii prin vitrina.

Tocurile imi ucid genunchii, tanjesc si invidiez domnisoarele care le pot purta. E drept, e o chestie de obisnuinta. E drept, e uneori amuzant sa le vezi cum se chinuie cu tocuri de 14 pe piatra cubica. Daca a mai si plouat sa fie alunecos, e mai mult decat perfect. Tata spune ca le-ar lua pe domnitele asea la tara, sa-i planteze si lui cartofii.

Nu planuiesc sa ajung cu un dulap de papuci si unul de haine, dar nici mult nu mai am.

Chiar daca uneori sunt acuzata de prieteni pentru achizitionarea unor pantofi hidosi, faptul ca sunt comozi si ma fac sa ajung la timp undeva – e ceea ce ma intereseaza in acel moment.

Pe de alta parte, ce e important la un papuc?

– sa iti placa

– sa fie comod

– sa fie la moda… ?!?

Asta cu moda nu as spune ca e chiar asa, dar am vreo 3 perechi de papuci, ramasi intregi dupa moda cu varfuri putin ascutite pe care nu-i mai port pentru ca ma simt prost. Modelul si culoarea imi plac in continuare, dar imi vine sa iau toporul si sa tai bucata aia de varf ascutit, iar apoi sa-i cos.

Operatie pe pantof – inchis !

Marea problema a acestei toamne este ca trebuie sa ma inarmez cu pantofi. Vreau sa fie ceva perfect. Vreau sa fie cu putina platforma. Negrii sau maro. Vreau sa fie putin sport, dar putin eleganti. Comozi. Frumosi. E drept, mi-ar placea sa fie rosii. Chiar albastrii. Imi plac papucii colorati.

As vrea sa merg o mila, sau un km, in papucii si picioarele tipelor care stau toata ziua pe tocuri. Sa imi admir picioarele, sa simt ce simt si ele. Sa rezist sexy si mergand frumos, ca o gazela nu ca un cangur constipat. Sa rezist cu picioare superbe fara sa imi scot balerinii din geanta cand trebuie sa ma grabesc. Promit solemn ca le las sa mearga si ele, in opincile mele albastre hidoase. Sa vada cat de comode sunt, cum se simt picioarele si sa nu se uite in jos. Uratenia frumosului unei pereche de papuci, consta in pantalonii care ii acopera si relaxarea piciorului.

Pantofi de dama, pantofi barbatesti, pantofi superbi de copii. Cizme. Botine, Adidasi. Vara. Iarna. Viata noastra invartita in jurul unui amanunt dupa care – culmea – ne judeca lumea.

Haina nu face pe om, dar pantoful ii aduce respectul.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·
Archives
Joaca-te cu el !
Statistical data collected by Statpress SEOlution (blogcraft).