Banner ingust_v2

Un concept inedit aduce arta stradală în inima verde a Clujului. Festivalul CooltUrban își propune să anime în luna august Casino-ul și Parcul Central Simion Bărnuțiu. Muzică live, grafferi și amatori de parkour cu ale lor reprezentații de street art, dar și teatru neconvențional ori momente de magie, vor avea loc în week-end-ul 8 – 10 august 2014 pe platoul Casino-ului.

Cam asa suna provocarea lunii august. Asta ca am tot fost intrebata ce chestii misto se mai intampla prin orasul asta. Ei bine, oamenii inoveaza cu evenimente si cu idei pentru a nu lasa orasul sa moara de plictiseala intr-una din lunile cele mai calduroase ale anului. Ador faptul ca totul incepe sa prinda forma. Evenimentele incep in august si se termina la final de iunie anul urmator. Luna iulie ne tragem sufletul si respiram adanc cu feedback-uri iar apoi intram iar in pită.

Am vazut Coold Urban pe un afis prin parc, cand ma plimbam zilele trecute. Am fost uimita ca am vazut asta pentru ca eu in general ignor orice afisaj. Ceva m-a facut sa-mi intorc gatul si sa zambesc. Sa ma documentez. Sa fiu curioasa.

Festivalul CooltUrban, dedicat culturii urbane, se desfășoară la inițiativa Asociației Transylvania.Youth.Culture. Aflat la prima ediție, festivalul își dorește să descopere artiștii din cartiere, dar și tinerii talentați, lipsiți de formalismul notorietății. Proiectul beneficiază de sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj – Napoca și al Direcției Județene de Sport și Tineret Cluj.

Pe parcursul întregului week-end (8-10 august 2014), vizitatorii Parcului Central Cluj-Napoca se pot aștepta la numeroase surprize: mini-show-uri spontane de magie, demonstrații de face-painting, și multe altele.

* Scopul Transylvania.Youth.Culture îl constituie promovarea și valorificarea potențialului tinerilor, în vederea dezvoltării acestora în plan cultural-artistic, economic și social, în spiritul democrației și al diversității culturale. Asociația a implementat în anul de debut (2013) proiectul Votezi – Contezi și a fost partener în organizarea celor două ediții ale festivalului Transylvania History Days.

Comunicatul de presa este foarte apetisant. Teasing-ul de pe on-line imi trage cu ochiul. Criticul si hater-ul din mine o sa fie acolo, judecand fiecare graffer dupa culoarea pe care o foloseste, muzicant dupa atmosfera, actor dupa mimica. Bloggerul din mine o sa povesteasca. Ceva ma face sa cred ca o sa-mi placa. Sper sa nu ma insel.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Panda si mancare

14 Jul 2014

Din cate am observat avem tendinta de a avea cate o aplicatie pentru orice. Avem in Romania o multitudine de aplicatii prin care poti sa-ti chemi taxi, poate prea multe pe cap de locuitor. Clujul are cate o aplicatie pentru orice, ceea ce nu ma deranjeaza in mod deosebit, dar memoria telefonului meu incepe sa devina tot mai mica. Nu ne mai instalam jocuri, ne instalam aplicatii care ne ajuta sa ne miscam mai repede, oricum am vrea noi. Telefonul si netul sa ne ajute, ca in rest toate-s bune si frumoase.

Chiar daca HipMenu a facut furori la lansare, acum am obserdat un panda dragalas care ne lasa sa rasfoim pagini cu mancare si meniuri. Ceea ce-mi place mult la foodpanda.ro si nu are HipMenu este faptul ca este extins pe o suprafata mai mare a tarii, ajutand si oamenii din alte orase care nu-s asa cool ca si clujenii care au aplicatie pentru orice.

E destul de frumos site-ul si aplicatia. Acum sa recunosc: am sters aplicatia pentru ca incepusem sa ma plimb pe strada uitandu-ma la mancare si gandindu-ma serios ca ar fi cazul sa-mi comand ceva sa mananc, chiar daca tocmai plecasem dintr-un restaurant iar frigiderul de acasa este plin.

Imi place sincer faptul ca cineva s-a gandit sa extinda aplicatiile pentru pofticiosii din mai multe orase, iar punand un panda langa pofte nocturne mi se pare o mascota care topeste putin inimile, degetele, dar nu poftele (din pacate?).

panda

Animarea site-ului in functie de evenimente, ofertele restaurantelor in functie de zi, puterea de a selecta mancarea in functie de ce ai pofta si apoi avand ca rezultat al cautarii toate restaurantele/pizzeriile/cofetariile/patiseriile care indeplinesc poftele tale. Toate astea mi se par un rasfat foarte frumos pe care-l meritam.

Partea proasta este ca avand toate astea la-ndemana click-ului in orice colt de tara, o sa ne lenevim si-o sa uitam sa ne ridicam din fotolii si scaune comode pentru a iesi sa socializam cand mancam.

Partea buna este ca avem o intreaga carte de bucate la indemana, avem de unde sa alegem indiferent de pofte, iar cum bine stim, poftele sunt cele mai periculoase la miez de noapte si luna plina. Aia e perioada in care cautam scuze si ne pierdem printre poze cu mancare. Toate emisiunile de cooking si prietenii care-si pozeaza mancarurile pe instagram ne fac FOAME, iar daca evitam si plecam de la ustenstila computerizata pentru asta, ajungem pe aplicatii, ne jucam pe telefon. Ne trezim in aplicatia de Food Panda uitandu-ne la mancare si fiind foarte aproape de a COMANDA. Ah!

Da, Food Panda are aplicatie, atat pentru iOS cat si pentru Android.

O sa fim poporul care se ingrasa din mancare sanatoasa. Din prajiturele, din supice, din d-astea. Noi nu suntem fani McDonalds noi suntem fani ai aplicatiilor, ai netului, fanii mancarii bune, comandate cat de repede sa vina calda. Sa vina cu baieti frumosi si zambareti, la orice ora, sa vina mancarea si s-o comandam cu mare atentie, caci pormoneul nostru nu este fara limite.

Acestea fiind spuse, sa avem pofta, pentru ca eu m-am saturat sa fie tastatura umeda de la atatea poze cu mancare.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Eram adolescent cand imi doream sa merg la Delahoya. Varu-meo mergea acolo, numa urca taietura si era acolo. Era delir. Muzica, DJ, gagice, tot ce si-ar putea dori el ca un adolescent putin mai mare. Eu putin cam prea mica, nu prea aveam acces la un eveniment de genul acesta. Imi doream sa cresc mare, sa ajung in caravana si sa urlu, sa dansez, sa agat si sa ma simt bine.

Am inceput sa cresc si sa-mi petrec mare parte a vacantelor si lunilor de soare la munte si la mare, uitand complet de ce se intampla in Cluj. Uitand de-a dreptul ca orasul asta mai are un festival de muzica undeva in perioada in care eu plecam sa ma distrez pe litoral sau la munte.

De cativa ani (cam trei) privesc uimita la cum festivalul la care visam sa merg cand eram mica s-a transformat intr-o petrecere privata intre baietii de la paza, cei de la catering si cei 3 cumparatori de bilete. Ma intreb daca s-au dat invitatii sau acreditari, pentru ca nimeni nu si-a miscat oasele pana acolo, iar cei care au ajuns, vazand ca e gol au preferat sa plece. Imi pare rau ca nu mai gasesc poza facuta de amicul meu anul trecut, cand pe la 1am, la un dj pe care vroia el sa-l vada erau exact 10 oameni. Am cautat acum sa vad cati oameni s-au anuntat ca au fost atunci la eveniment, dar se pare ca google nu vrea sa-mi arate decat viata lui Oscar Delahoya.

Anul acesta am devenit usor agresiva fata de festival in momentul in care a inceput spam-ul prin mesaje via facebook. Nu mi se pare normal sa ma inviti la un eveniment (oricat de vechi ar fi el in oras), mai ales cand tu vezi ca eu weekendul ala fac altceva (Jazz in the Park). Altceva in ideea in care poate eu sunt iubitor de jazz si atunci nu sunt in target-ul tau de public ca eveniment de muzica tehno-electro. Drept urmare, vazand asta, de ce sa ma inviti si deranjezi cu un mesaj chemandu-ma iar mai apoi certandu-te cu mine ca “mi-a spalat tiff creierii” si “nu stiu aprecia un eveniment in aer liber”. Dragul meu Cici, am stat tot weekendul in parc, am stat la coada sa stau in hamac si abia am gasit un copac de care sa ma sprijin. A fost parcul plin ochi pana spre dimineata. Am vazut rasaritul din hamac intr-o zi, m-am bucurat din plin de un eveniment in aer liber!

Ca sa nu spuneti ca sunt nebuna, dovada discutiei:

cici

Apoi m-am bucurat in restul weekendului de Jazz, am vazut caravana de tiruri de la DelaHoya vineri si am ras. Am ras bine. Erau golute si cu pustani care incercau sa faca atmosfera. Mi-am amintit cu nostalgie vechile caravane la care visam cand eram adolescenta si-mi doream sa pot sta si eu pana la rasarit si sa dansez cu oamenii.

Apoi am vazut ca nu am fost singura dezamagita de festival (recomand sa vedeti seria de comentarii) !!!

Apoi mi-am dat seama ca nu sunt singura care judeca un festival dupa PR & Facebook (recomand sa vedeti si discutia din comentarii) !!!!

M-am gandit in continuare ca poate eu sunt nebuna, am cerut un drept la replica. Am ras bine

In concluzie, eu nu o sa calc pe acolo cu o astfel de comunicare cu publicul, jigniri si nedocumentari. Comunicatele de presa m-am obisnuit sa fie scrise de oamenii care nu au fost fani ai matematicii si aproximeaza din ochi multimea. Cand sunt inghesuiti, pot sa fie oricati. Cand sunt putini, poti sa zici orice ca nimeni n-are dovada la contrar. Sau aproape nimeni. E trist. E trist ca in comunicarea festivalului s-a folosit cliseul de majorat la 18 ani, in loc sa lase publicul sa vada maturizarea evenimentului. Observ deci ca evenimentul nu s-a maturizat de vreun fel, a devenit doar un batran deprimat care povesteste singur pe-o banca, iar acum nimeni nu-l mai asculta. E posibil ca acum batranul sa vina cu cele mai interesante povesti, dar a aberat atat de mult duhnind a alcool incat copii entuziasti si trecatorii nu mai vor sa-l asculte.

Am incercat sa vad evolutia festivalului pe site. Am avut o surpriza sa descopar ca cei 18 ani nu sunt documentati complet. Pacat. Mare pacat. As vrea sa vad o comunicare mai buna, un site mai documentat, un line-up care nu se repeta, niste nume care sa ma atraga. Dar stai, eu sunt un fan al Jazz-ului, dar asta nu inseamna ca un nume bun nu o sa ma faca sa-mi cumpar bilet.

Cred cu tarie ca festivalul va fi eclipsat de catre Electric Castle, iar ei cu siguranta vor avea fiecare an documentat pe site peste 16 ani cand vor face “majoratul”. Ma indoiesc ca in comunicatele lor or sa spuna ca si-au scos buletinul la editia a 14-a si ca au majorat la editia a 18-a. La a 21-a editie spunem ca avem dreptul sa bem alcool oriunde in lume?

Pacat.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Ne calmam cu BAC-ul ?

10 Jul 2014

Astazi toata ziua marele scandal de la bac cu gagica aia care a dat copiutele si pierde un an. Hai sa ne calmam. Nu pierde un an, poate sa-l dea la toamna si poate sa-l dea si-n iarna din cate am inteles. Gata cu melodramele, nu e nimic pierdut.

Doi la mana, cand accepti faptul ca ii dai la ala sa copieze de la tine, accepti faptul ca daca esti prins o sugeti amandoi esti scos din examen.

Trei la mana, spune multumesc tu domnita ca nu trebuie sa redai toate probele de bac si e destul doar una. E drept, matematica e crunta.

Povestea poate continua dar oricum o mai scalzi, n-o sa-ti planga nimeni de mila ca ai vrut sa faci un gest frumos si ai dat la altul sa copieze. E un gest frumos, dar daca nu stii sa-l faci, nu te risca. Se stie ca se copiaza de la capacitate, bac, sesiuni, licente, doctorate. Daca inveti sa copiezi bine poate ajungi asistenta lui Ponta sau viitoarea Elena Udrea. Dar daca ai sita-n loc de gura, nimeni n-o sa te bage-n seama, pentru ca esti turnatoare si nu au astia nevoie de martori pentru procesele la DNA.

Hai va rog sa terminam cu scrisorile deschise catre minister si profesori, catre supraveghetori si sa punem mana pe carte, sau macar sa invatam plozii sa copieze, ca vad ca nici macar atat nu se mai stie face.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

In caldura usor sufocanta a weekendului, in amalgamul de evenimente, s-a conturat usor si frumos unul foarte interesant si asteptat. Fashionality editia a 3-a, un exercitiu de stil a avut loc de aceasta data intr-un loc mult mai placut. Nu am sa spun ca nu mi-a placut in Vertigo, dar mi se parea ca este putin prea fortat ca locatie pentru un astfel de eveniment. Wine Crush a fost o locatie cu mult mai potrivita ca aspect pentru un astfel de eveniment. Unul dintre dezavantajele enervante a fost sonorizarea evenimentului, lucru care a facut ca o mare parte dintre participante sa se angajeze in conversatii unele cu altele in loc sa fie atente la ceea ce se povestea. Wine Crush a fost mul mai placut, mai aerisit, mai primitor fata de Vertigo.

Eu am intarziat putin, un fashionable-late. Am facut-o intentionat dorind sa vad cat de lent pot sa ma misc. Pot spune cu mana pe inima ca ma simt prost ca n-am ajuns la timp, imi place sa fiu punctuala pe cat de mult se poate. Am ratat astfel primele minute din discursul Siginei. Am fost totusi uimita, in momentul in care am ajuns (intarziata fiind), ca am intrat ca la mine acasa. Nu am fost intrebata nimic, m-am simtit ca intr-o cafenea. Am stat mai apoi sa ma intreb de ce mi-am achizitionat bilet cand nimeni nu l-a verificat si am putut intra, m-am putut bucura de toate lucrurile incluse in bilet fara a-l avea. Trecem peste acest mic amanunt, goodie bag-ul de la Oriflame mi-a infrumusetat buzele cu un rosu aprins care s-a mulat perfect in acea seara cu verdele copacilor ci jazz-ul zumzait prin parc.

Nu am sa stau sa toc chiar toate speakeritele ca la inceput, pentru ca, recunosc cu mana pe inima, o parte nu le-am ascultat prea atenta. poate si din fapul ca imi era putin cam prea lene sa ma ridic, iar sonorizarea care-mi surzea urechile m-a facut ca de cateva ori sa ies afara sa admir cerul si voluntarii de la Aida. Am observat ca au fost destul de multe participante care au plecat pe parcurs din cauza fluentei foarte mici a unor povesti si microfoniei.

Pe scurt, cu ce am ramas:

  • Sigina a vorbit despre principii de viata sanatoase, regim alimentar, dar personal eu nu o sa mananc ou dimineata, am reusit sa raresc cafeaua si sa o inlocuiesc cu Raw Cacao, batoane energizante, dar spre finalul zilei tot am nevoie de cafea, tutun si-o carte buna.
  • Ioana Bora a ridicat multe zambete cand a recunoscut ca obisnuieste sa frecventeze second hand-urile si sa cumpere haine ieftine si bune pe care mai apoi sa le accesorizeze cu stil si sa le dea viata.
  • Nagy Szilard de la Moving Club a povestit cat de importanta este miscarea si sportul in viata noastra, cat de important este ca atunci cand doresti sa slabesti sa o faci intr-un fel sanatos, sa existe comunicare cu antrenorul, o dieta permisiva si personalizata si nu in ultimul rand: seriozitate. Mi s-a parut amuzant cum toata lumea care ridica Gimmy in slavi editiile trecute acum face la fel cu Moving club. Ce e drept, cand mergi la o sala de sport o faci pentru antrenorul cu care te misti, nu neaparat pentru brand.
  • Madalina Merca. Vreau sa mentionez ca am fost rugata foarte frumos sa nu ma mai leg de ea. Am fost rugata cu zambete si susoteli, dar faptul ca “e tanara” nu este o scuza. Madalina scumpo, nu comentez despre blogul tau, despre contentul de acolo. Nici despre faptul ca puteam sa dorm linistita si fara sa-ti vad sfarcurile prin rochie sau modelul chilotilor. Nu am sa ma leg de astea doar in momentul in care realizezi ca vorbitul in public despre moda nu este punctul tau forte. Prezentarile tale sunt identice, nu am gasit deloc creativitatea de care vorbeai (sau vroiai), iar citatele motivationale m-au plictisit atat de tare incat m-am decis sa ies. Sincer, investeste putin timp in public speaking daca mai doresti sa faci asta, sau nu te supara de cate ori spun ca nu e ok prezentarea.
  • Sandra Bendre promoveaza mult purtatul de blugi cu tenesi, ceea ce mi se pare superb din punctul de vedere al unui blogger de fashion. A spus o chestie interesanta care m-a facut sa doresc iar sa imi fac ordine (mai atenta) in dulap: purtam aproximativ 20% din hainele pe care le detinem.
  • Diana Rogo a fost prima venita dupa pauza, o prezenta foarte fresh care sincer m-a cucerit. Un discurs liber, o poveste despre blog si cum ceea ce ne pasioneaza ne face ceea ce suntem. Este foarte dragut sa vad fete noi si hotarate pe aceasta nisa. La cat mai multe articole!
  • Ioana Chisiu a fost foarte scurta si la obiect. Am ramas usor dezamagita de lipsa povestilor despre fete, dar deja stiam motivul. Are dreptate cand spune ca trebuie sa vorbim prin outfit, oare asta sa fie motivul pentru care atunci cand n-am chef de nimic o exprim prin haine?
  • Gabriela Popescu a vrut sa vorbeasca despre manichiura si pedichiura, dar a reusit sa isi promoveze salonul si sa ne arate cum s-au distrat fetele la inaugurarea lui. Nu am vazut nicio poza despre manichiurile/pedichiurile pe care le face, iar daca asta nu este un subiect pe care mai putem sa povestim, nu stiu ce sa mai carcotesc aici.
  • La micile demonstratii de make-up si hair nu am mai stat pe inauntru pentru ca simteam ca innebunesc de plictis. E drept ca acelea sunt lucruri pe care organizatorii se ambitioneaza sa le tina (inteleg de ce), dar oare prin pauza n-ar fi mai bine facute, sa se holbe cine vrea si cine nu? o pauza de ~40 min pentru curiozitati si povesti.
  • Nu am observat prezenta lui Doriana Pirv de la Be Jolly Center, o asteptam cu multe intrebari despre epilari definitive, dar am observat ca discursul ei s-a strecurat la finalul discursului lui Sandra, prin perspectiva ei (asta daca mai tin bine minte, sau nu m-a inselat privirea de la departare). 

Pe final, am vazut o evolutie frumoasa in acest eveniment, dar are nevoie mare de o comunicare mai buna intre organizatori. Vom vedea ce se va intampla la iarna, cand o sa ne batem pe cuiere si vin fiert. Sper macar sa avem zapada la poze la editia 4.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·
Archives
Joaca-te cu el !
Statistical data collected by Statpress SEOlution (blogcraft).