Siguranta si Murphy

Poate ca s-a nascut candva frica continua a furtului si a inselarii. Mai mult ca probabil ca siguranta personala a devenit un subiect care nu mai este tabu. Vrem sa fim siguri ca angajatii nu ne fura, vrem sa fim siguri ca hotii au sanse mai mari sa fie prinsi daca ne acceseaza intimitatea. Tot ce vrem este ca noi sa fim in siguranta. E drept, dispunem de extraordinar de multe resurse pentru ca acest lucru sa se intample. Dispunem de o multime de idei pentru a face siguranta noastra (a familiei si a afacerii) sa fie prioritara.

Adevarul este ca fie ca ne vine sa credem, fie ca nu, din toate lucrurile pe care le avem in casa, sunt unele care au o oarecare valoare. O valoare poate mai mare decat una sentimentala. Calculatorul/laptopul are o valoare imensa pentru tona de informatii care se afla in interior, care ne sunt dragi. Care de multe ori sunt munca sau poze de prin diverse concedii.

Personal, imi plac oamenii care folosesc totul din paranoia. Imi amintesc, acum cativa ani, un prieten care avea o firma de paza povestea ceva de-a dreptul uimitor. Pusesera alarma si o camera de supraveghere intr-un spatiu ce urma sa fie un magazin de covoare. Spatiul era gol, dat fiind ca era proaspat zugravit si cumparat. Proprietarul se mandrea cu caloriferele lui superbe si cu centrala extra puternica. Centrala ce urma sa produca 27 grade iarna in magazin si sa nu consume gaz mult. Era totul perfect. Oamenii de la firma de securitate il intreaba daca nu vrea sa porneasca alarma peste noapte. Sa lase totul armat 1-2 zile pana cand incepe sa foloseasca spatiul pentru a face si ei o verificare. Sa nu se trezeasca (ca alta data) ca se porneste alarma pentru ca misuna soriceii prin cladire. Omul nu si nu, ca oricum n-au ce fura (asta dupa ce s-a mandrit cate mii de euro a dat pe toata instalatia de incalzire). Logic ca Murphy a avut grija, iar a doua zi spatiul era gol. Mai gol decat inainte pentru ca furasera si centrala si caloriferele. Asta poate e din seria cu #ofisemn. Murphy are grija de noi toti, mai ceva ca Dumnezeu.

Prietenii mei ce lucreaza prin baruri urasc ca exista camere supraveghere. Ei nu le vad ca masuri de siguranta adresate atat lor cat si clientilor. Ei le vad ca o metoda prin care seful ala paranoic sa vada ca ei au chef sa frece menta si nu sa lucreze.

Iubitele paranoice si eloase sigur au uitat ursuleti nanny-cam la el acasa, pentru a se asigura ca el este fidel. Doar el e indeajuns de fidel incat sa nu se culce cu alte fete la el acasa.

Logica noastra vis-a-vis de siguranta este diferita, dar pana la urma concluzia este aceeasi: o vrem. Fie ca ne punem jaluzele, obloane, camere, alarme, usa de metal, facem totul pentru a ne simti in siguranta. In final, asezonam totul c-o asigurare – ca in caz de ceva macar sa putem recupera.

 

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Stiu ca alegerile n-au iesit asa cum ne-am propus. Stiu ca te gandesti cu groaza ca eu stau cu dosu-n soare si la tine bate vantul si colegii vorbesc politica. Gandeste-te doar ca ai un peisaj frumos de la lucru (chiar daca te-ai saturat de el). Gandeste-te ca eu muncesc si ma lupt pentru ca intr-o zi, intr-un colt de lume, cineva sa iubeasca ziua de luni. Eu cred ca te iubesc indeajuns de tare incat sa ai si tu putere sa speri macar.

Trebuie sa incerci uneori sa dai o sansa si ratustei urate a saptamanii. Trebuie sa ai speranta ca nu este soarele atat de negru si ca soarele de afara aduce caldura si lumina. Isi lasa coltii acasa. Incepe sa zambeasca, inca de luni.

Te iubesc, ca pe-o zi de luni!

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Nu te-am uitat chiar daca ai trait cu impresia asta. Nu te-as putea uita, dar uneori imi place sa te fac sa crezi ca as vrea sa te uit. Tine cont ca esti ca in una din zilele alea care sunt atat de frumoase, dar toata lumea spune ca soarele nu rasare si iarba nu creste. Artistii au liber sa viseze la cer si la sufletele pe care le vor fura in viitor.

Eu, eu visez la tine, sa incepi sa iubesti si tu ziua de luni, asa cum te iubesc eu pe tine, asa cum o iubesc eu pe ea. Asa cum iubirea este tot ce conteaza in momentele in care toata ura este concentrata pe o simpla zi.

Zambeste-mi de rog, din mijlocul zilei. Priveste luna plina diseara, invata sa nu-ti pese, iar mai apoi o sa imi multumesti ca am avut dreptate atunci cand te iau in brate si-ti soptesc :

IUBESTE ZIUA DE LUNI

Fanfara, Byron si alte nebunii

Acum un an si jumatate m-a sunat un prieten de la Bucuresti. Ma ruga sa-i ajut pe unii la un concert. Nu stia daca-i stiu, dar sunt unii c-o formatie faina. Auzisem eu de ei si aveam ceva melodie faina de la ei pe repeat de cateva zile. Si-am fost la concert. Si-am cunoscut oamenii. Si am ramas indragostita.

Apoi, cateva luni mai tarziu, hop vine TIFF-ul si ce sa vezi. Nebunie si AMR in birouri pentru ca vin niste unii si tin un concert. Cand ma uit si eu de ce-s inebunite gagicele. Hop, ce sa vezi. Aceeasi baieti.

Acum sa va dau de veste: Oamenii astia fac show. Oamenii astia fac un show asa de fain ca am de gand sa-i trimit pe ai mei parinti sa se bucure de-un concert superb. Stiu ca ei (ai mei indragostiti de parinti) se tot alinta cu concerte (c-or fost si la James Blunt, da????), dar sa se tina-n pas cu moda si evenimentele mondene, le arat eu cum se distreaza lumea. Ce-or mai dansa ei.

Fanfara si Byron. Da. Acei Byron: Dan Byron – voce, chitara, flaut; 6fingers – clape, chitara, voce; Laszlo Demeter – bass; Dan Georgescu – tobe SI Fanfara Militara a garnizoanei Bistrita SI corul de elevi Excelsior. Ei, toti acestia, inghesuiti in Teatrul National Lucian Blaga, or sa faca un show mega-show cu ocazia a 8 ANI de activitate.

Mie personal nu-mi vine sa cred ca oamenii astia canta de 8 ani si eu i-am descoperit de aproape 2. Sa-mi fie rusine!

Concertul „Electric Marching Band” va fi inregistrat, urmand sa fie baza unui viitor DVD/Blu-ray byron! Acesta ar urma sa fie a treia productie video a trupei, dupa concertul „Live Underground” din salina Turda (2010) si unplugged-ul „Acoustic Drama” din Cetatea Targu Mures (2008).

Biletele la concert s-au pus in vanzare prin www.biletmaster.ro si www.iabilet.ro, acestea fiind disponibile si in reteaua magazinelor UMAN, Senia si agentiile Perfect Tour. Pana pe 20 noiembrie inclusiv, pretul biletelor in presale este de 25 lei (categoria II), 35 lei (categoria I) si 50 lei (Premium). Dupa aceasta data si la intrare, biletele vor costa 30 lei (cat. II), 45 lei (cat. I) si 60 lei (Premium).

Eu zic ca merita! Mobilizarea oameni buni ca merita! Sa ne vedem – deci – pe 2 DECEMBRIE, la Teatrul National Lucian Blaga, cu mic, cu mare, cu mijlociu si tot asa, sa-i descoperim si REdescoperim pe oamenii astia faini, ca-i pacat sa dai toti banii pe tigari si bere si san u sacrifici nimic pe-o muzica buna!

p.s. cine vrea sa-si clateasca ochii si urechile antrenandu-se sa invete niste versuri, sa clateasca privirea la baieti frumosi si gandurile la voci >> youtube & facebook

Piramida de Farmece

Eu am tot laudat Farmec, dar am uitat si sa spun aici, sa vada tot poporul ca acum pe toamna-iarna au o colectie. Woai! colectia asta de oje, m-a uns direct pe toata unghia. Ele saracile se saturasera de atat roz si fucsia, de magenta si rosu. Culorile politice nici nu se pun in discutie. Ma intrebau unghiile: pe cand un negru? Pe cand un verde inchis, asa, mai inchis ca elful.

Apoi am vazut fericirea. Cred ca n-am mai avut unghii fericite in culori inchise de cand am eu gheare. Acum, vestea proasta e ca le-am cam cioplit si acum am pseudo-ceva-ce-semana-candva-cu-unghii. Dar cresc ele la loc si-atunci sa vezi ce arta o sa  fac eu. Il fac pe Picasso invidios pictand atat unghia cat si degetul (un artist adevarat nu se teme sa se manjeasca).

Pana cand o sa-mi creasca unghiile, va arat piramida mea de Farmece si eu mai cuget la o paleta de culori, ca tare vreau sa propun o colectie cu nume de seriale (mai am nevoie de 3 seriale pentru 3 culori – sau invers).

DSCN7920

p.s. pentru ca-s o diva, acum port cu mandrie pe unghii Go ghet them, girl! pentru ca #ofisemn