Am primit acum ceva vreme de la Farmec niste oje dragalase foc. Cu nume superbe, culori de vara foarte frumoase, sticlute mici pe care ti-e usor sa le pui in bagaj, se intareste repede. Mai zic?

Pentru ca de ceva vreme m-am plictisit sa imi las unghiile intr-o culoare, eu m-am gandit sa imi pun si sclipici pe ele. Arata bine, iar culoarea asta este ceea ce cautam de mult. Nici albastru, nici negru, potrivita pentru vara. De ce spun asta? Pentru ca vara toti ne umplem cu haine colorate. Multe culori, multe culori, dar unghiile eu cred ca ar arata mult mai bine fara sa ai impresia ca te inteapa ceva in retina de cate ori domnisoara care e cu tine isi ridica paharul.

Pai incepe tiffu si descopar ca anul asta ma plimb ca o diva. Cu sofer personal (in limita baiatului liber). Am incercat eu o magie cu fal-fal din gene sa pastrez acelasi sofer sa fac pe vedeta, dar apoi am zis ca vreau sa vad diferenta dintre culorile masinii. Cred ca am avut vreo 3 baieti cu care nu am calatorit, maxim 4.

Pot sa spun ca prima data m-am temut putin. M-am temut pentru ca nu stiam cata putere are masina si cat de mult doreste baiatul sa imi arate asta. Eh, se pare ca baietii astia, chiar daca au masini puternice la cheie nu fac pe smecherii. Fara liniute la semafor cu soferul care se uita apetisant la masina. Fara facut pe eroii prin oras. Admiratia pe care oamenii ti-o arunca atunci cand incearca sa vada cine e in masina aia stralucitoare. Am fost intr-o zi cu baietii la spalatorie doar din curiozitatea de a vedea reactia oamenilor din zona respectiva.  Chiar daca nu sunt un mare fan al masinilor imense, sau tipatoare, chiar daca o mare perioada de timp am crezut ca e modelul de masina care sa compenseze pentru ceva, am ajuns sa spun : cred ca-si merita banii.

Intr-una din zile, unul din soferii nostri a devenit vedeta. Ah, Raducule, cum te-ai dat tu pe bloguri, dar n-ai stiut tu exact pe care blog trebuie sa te opresti. Ce m-a uimit a fost reactia lui uimita, atat de articol cat si de reactiile noastre. Anul trecut eu n-am avut onorarea sa ma plimb cu el, dar anul asta am facut niste plimbarici.

Despre soferi, am de spus numai de bine, cat despre Radu, ei bine, ce as spune eu despre el ar fi automat cenzurat pe acest blog, dar  de indata ce Bogdan scapa de irus, poate ca am sa dau ceva din casa. Poate ca nu, ca noroc ca nu dam nume. REVENIIIM !!!

Am vazut o multime de spot-uri cu batai intre brand-uri mari de masini. Sincer, nu cred ca alta marca de masina

p.s. Multumesc pentru poza domnul Sarkozi

Anul trecut in festival ne-am plans de 2-3 zile ploioase, anul asta ne-am bucurat ca niste copii in prima zi de Craciun daca puteam sa lasam gecile deoparte. Am putut, in ultima zi, cand marea majoritate a oamenilor erau plecati, oamenii mult mai relaxati, terasa de la Casa Tiff plina de cafele si vinuri. Se sarbatorea o zi de soare, se sarbatorea o zi in care cu zambete si cu pareri de rau se mai incheia o editie de festival. Feedback-ul venea soptit pentru a nu jigni pe nimeni, pentru a face si o mini-barfa, pentru a nu auzi nimeni secretele fiecarui departament.

Guest Angel, cu aripile-mi pierdute pe undeva, cu un cal de la Mercedes si un birjar frumusel cu ironii. Mi-am plimbat oasele obosite in masini de lux cu scopul de a povesti despre oras invitatilor pe care-i luam de la aeroport, pe care-i duceam la conferinte de presa. Oameni care-ti povesteau cu ochii sclipind despre filmele lor la care au lucrat ani de-a randul, despre feedback-ul primit de la spectatori, despre locurile pe care le-au vazut si in special despre invidia prietenilor carora le povesteau ca ei merg in Transilvania. Un invitat imi povestea ca mai nou, moda nu mai este sa mergi la Paris sa-ti faci poze pe la turnuri luminate si pe la muzee aglomerate. Moda este sa vii in Transilvania si sa-ti faci poza langa orice scrie Dracula. Ma bucur sa aud asta, ma bucur din tot sufletul sa aud ca oamenii doresc sa viziteze tara asta de care multi dintre noi s-au saturat.

Tiff-ul a umplut cinematografele. Un producator mi-a spus ca vremea a fost potrivita pentru ca cinematografele sa fie pline, deoarece daca e vreme urata lumea se refugiaza in cinematografe. Ti-e greu ca producator de film, sa faci un film atat de bun incat in plina canicula sa ridici oamenii de pe terase. Poate ca are dreptate.

Ploaia nu ne-a descurajat. Ploaia ne-a dat curaj si ne-a ambitionat, pe toti. Ne-a ambitionat sa facem toti oamenii sa se simta bine, sa le explicam ca nu avem pile la Doamne-Doamne si ca suntem buni la suflet. Suntem atat de buni incat nu vrem sa-i sufocam cu temperaturi caniculare, de aceea ii racorim cu ploicele menite sa te mai faca sa tremuri uneori.

Salina de la Turga, gradina botanica, Castelul Bamfi, au fost acele lucruri foarte iubite si vizitate de marea parte a oamenilor. Au fost locurile care i-au uimit, chiar daca pe noi ne lasa rece de prea mult timp. Poate ca suntem nerecunoscatori si plictisiti. Am uitat sa ne bucuram de frumosul peisajelor. Am uitat sa apreciem, dar suntem recunoscatori oamenilor care fac asta in fiecare moment.

Cafele, vinuri, whiskey, poze, umbrele, paturici, filme, publicitate, mancare. Tot.

Zambete, barfe, critici, poze, poze, poze.

Cladire frumoasa * poza *

Bautura arantaja frumos * poza *

Invitati foarte amabili * poza*

Totul se pozeaza, incepand cu ploaia, masinile, noi. Locul, amintirile, totul se blocheaza pe cardul de memorie al unui aparat foto. A mai multor aparate foto.

Un festival ploios, atat de ploios incat ne-a fost teama sa nu intram la apa, sa nu mucegaim de la atata ploaie. In unele zile aproape ne gandeam serios sa ne scoatem hainele de iarna inapoi din dulap. Apoi, am primit speranta. Oamenii din jur, invitatii, voluntarii, toti emanau atat de multa energie in jurul lor incat pur si simplu ploaia nu mai conta.

Stii ca un festival e deosebit de bun, atunci cand vremea e ingrozitoare dar el ramane un succes!

Felicitari TIFF pentru ca ai sfidat vremea!

Al 3-lea an la tiff, pot sa spun ca mi-a adus multe idei. Am avut mici idei de viitoare lucruri pe care pot sa le fac, am cunoscut o multime de oameni, nu in ultimul rand am reusit sa ma distrez cat de bine am stiut. Am avut parte de unul dintre cele mai ploiaose tiff-uri din ultimii ani, dar asta nu este neaparat o problema. Cinematografele au fost pline, oamenii au fost multumiti, toata lumea a fost incantata. Bautura a fost rece, cafeaua a fost fierbinte, mancarea a fost delicioasa.

M-am hotarat sa incep cu un sumar, iar apoi zilele astea sa fac update putin mai pe larg, deoarece trebuie sa-mi fac ordine in ganduri, poze si notite pentru a putea scrie cat de frumos reusesc despre ceea ce s-a intamplat.

10 zile de festival pentru mine au insemnat

• 4 petreceri cu plecare la ora 7 de pe terasa
• 8 drumuri la aeroport
• mini-excursii neprogramate
• o cutie de obiecte promotionale
• 54km facuti pe jos
• 470km in masina
• febra musculara la fund
• 5 filme vizionate
• 27 new friends on facebook
• 4gb de poze
• cearcane pana la buric
• dorinta de a o lua de la capat si la anul
• pierdutul vocii de prin ziua 3 de festival, lucru care o sa mai persiste inca vreo 4-5 zile dupa

cati ani am sa am ocazia sa o iau de la capat, am sa o fac. Cu mare placere, cu multe cuvinte, cu zambete si oboseala.

Multumesc pentru inca un an superb tuturor oamenilor cu care m-am intersectat zi de zi !

p.s. teasing o poza cu Pablo Berger si familia

Am fost intre acei putini bloggeri care au acceptat invitatia de la Janis Group pentru festivalul care s-a intamplat in weekendul care a trecut la cladirea Casino din Parcul Central. Ma hotarasem  sa o evit, ma hotarasem ca sunt prea obosita sa merg, dar stiind ca Alex are sanse sa ramana #foreveralone m-am sacrificat, mi-am facut o mica rana la picior si am facut un maraton pana la el (ce sa fac, fiecare aliniaza planetele cum poate).

Am intrat iar domnisoara hostessa nici macar nu s-a uitat la mine. E ok, stiu unde mi-e masa. Am spus ca sunt blogger si m-au lasat sa intru. Ciudat, putea oricine sa spuna asta. Poate ca m-a deranjat putin ca au invitat bloggeri si nu s-au deranjat macar un cico de protocol sa fie, ca oricum pe toata durata concertului stai mai mult de o bautura, dar fie. Am baut primul green apple din viata mea cu Curacao, recomand oricui sa nu faca miscarea asta. Curacao nu este pentru bauturile nonalcolice pentru ca le da un gust dubios. Da, il avea.

Meniul de vin nu m-a impresionat prea mult. Ma asteptam la o investitie mai mare, avand in vedere ca jazz-ul se degusta cu vin foarte bine. Poate le-ar fi prins bine si un show de degustare de vin (nu cred ca ar fi stricat). Oricum nu beau alcool, dar sa ai un festival de jazz si vin in care sa ai 5 sortimente de vin, hai poate erau 7, dar tot erau sub 20 oricum le-ai fi numarat.

Ospatarii foarte amabili, locul arata foarte bine, lumea era curioasa si erau picnicuri pe iarba pentru cei care stiu cu ce vin se degusta jazz-ul (eu nu). Cred ca oamenii din jur de la picnic aveau mai multe sortimente de vin decat Janis-ul. Nu sunt sigura ca asta este un plus pentru ei, dar asa se invata, incet-incet. E adevarat, trebuie sa ai si cu cine, dar la capitolul asta nu ma bag in polemici deoarece cred ca suntem destui care stim cum sta treaba cu Janis Group in orasul asta.

Muzica a fost buna, nu asteptam sa imi capteze atentia pentru ca pe mine uneori jazz-ul ma plictiseste. M-am luptat cu oboseala si am fost si duminica la faimosul Vali Racila care mi-a incantat putin inima. Adevarul este ca nu credeam ca un astfel de ambient, care era destul de elegant, ma va relaxa. Mi-a prins bine, trebuie sa recunos ca mi-a priit.

Per total, a fost un eveniment relativ reusit. A bucurat lume, dar cred ca se putea mult mai bine din multe puncte organizatorice de vedere. Parcul nu mi s-a parut atat de original cand se stie cam de prin iarna trecuta de proiectul Jazz in Parc, sau poate ca nu toata lumea stia.

Ma bucura cand vad tot orasul asta ca se lupta in festivaluri, ca nu stim la ce sa mergem prima data. Ma intristeaza pe de alta parte ca sunt toate in acelasi timp de multe ori. Ar putea invia orasul putin mai devreme, doar vremea sa ne surada!