Brand romanesc, aplicatii romanesti

Am vazut si stau cu ochii ciuliti la campania celor de la UTOK care dau ca premiu 2000Euro!!! unui geniu in aplicatii. GENIU! Am stat si m-am gandit ca as participa, apoi mi-am dat seama ca nu am talent tehnic nici macar cat sa-mi imaginez o linie de cod.

IMAGINEAZA-TI !

DA! Acesta este cuvantul cheie care nu trebuie sa se piarda din context. Imaginatia trebuie sa iti zboare si sa creeze lucruri. Sa ne gandim si sa ne imaginam. Sa traim intr-un mediu ideal, unde totul este perfect. Sa ne imaginam tot ce am creea, pentru ca undeva, cineva, are baza programatica in spate sa creeze mai mult.

Mi-am imaginat o aplicatie pe care mi-o doresc, dar apoi mi-am dat seama ca e o idee prea adolescentina si nu ajuta pe nimeni. Apoi mi-a venit o idee.

Dimineata, stateam cu fetele la o cafea, printre primele dimineti in care stam pe hol cu geamul deschis. Admiram draperia brodata a vecinului de vis-a-vis si ne pregateam pentru o barfa matinala cand se aude frana si poc. Mi-am abandonat cafeaua si tot, am luat-o pe scari la sanatoasa in jos sa vad ce s-a intamplat, curiozitatea vrand sa stie daca exista victime si care sunt daunele.

Din fericire a fost doar un accident usor, in care o pitipoanca domnisoara a vrut sa schimbe banda si nu s-a asigurat sau macar semnalizat, iar domnisoara care circula regulamentar pe prima banda a apucat doar sa franeze, dar fara a evita impactul.

A fost totusi un moment in care am ramas pe ganduri. Am ramas pe ganduri vrand sa fac poza daunelor, sa o pun pe twitter, dar pana cand mi s-a incarcat mie camera de pe rasnita de telefon mobil, au mutat masinile. Mi-am adus aminte de un accident de acum cateva saptamani, cand o domnisoara nu a aproximat foarte bine care este viteza cu care vine masina si a cam sarit in fata ei, rupandu-si astfel un picior si cateva coaste la impact.

Lumea in astfel de cazuri se impacienteaza, toti stiu bucati, doar din filme, dar nimeni nu stie concret. Toti stiu ca nu trebuie sa-l misti pe om ca poate ii rupi doamne-fereste coloana sau il nenorocesti nu-mai-stiu cum.

Nu suntem zilnic pusi in situatii de acest gen, dar suntem pusi destul de mult. Suntem – ca oameni – destul de ingamfati incat sa ne credem atotstiutori doar pentru ca am vazut House si ER, dar fara sa stim cursurile de prim ajutor in caz de orice mai mult decat ce am vazut in filme, iar din cate spune si in filme, atunci cand dai prim ajutor si nu il faci corect, risti sa faci mai mult rau decat bine.

De ce nu avem o aplicatie de prim ajutor ?

Poate ca ar fi cazul sa avem o astfel de aplicatie si doar pentru a o rasfoi in timpul liber. Sa stim ce sa facem in cazuri de:

  • oase rupte
  • come alcolice
  • lesinuri bruste
  • crize de epilepsie
  • crize de spasmofilie
  • arsuri de gradul 2-3
  • electrocutari
  • inecare cu mancare

Lista poate continua pentru ca sunt foarte multe lucruri cu care ne intalnim zilnic, pe care le ignoram, dar atunci cand vrem sa facem pe bunul samaritean, de multe ori facem rau in loc sa facem bine, fara sa ne dam seama. Nu este neaparat un lucru bun, dar putem sa-l transformam in unul.

Deasemenea, aceasta aplicatie ar putea sa spuna mai multe despre consumul excesiv de grasimi, sare, zahar, etc. Sa ai o harta cu cel mai apropiat spital, numarul salvarilor private din zona ta, sau a salvamontilor – daca este cazul. Aplicatia s-ar putea lega poate si la serviciul de urgente, pentru ca astfel sa chemi salvarea prin aplicatie iar tu sa reusesti sa ajuti putin pana cand vine aceasta.

E drept, ar insemna multe. Ar insemna oameni care sa aiba aplicatia si sa o mai citeasca in timpul liber. Ar insemna ca pompierii/smurd/ambulanta/politie sa aiba o aplicatie prin care sa poata fi chemati – cum au astia cu taxi-uri si sa-ti dea un ETA, ar insemna o gramada de lucruri si la un mod ideal ar functiona, dar intr-o lume disfunctionala ca a noastra, s-ar creea probabil mici monstri experti in medicina si prim ajutor. Oricum suntem experti in orice din jurul nostru.

Mi-as dori sa existe asa ceva si oameni apti sa foloseasca o astfel de aplicatie, dar pana cand asa ceva o sa fie posibil, am sa-mi folosesc imaginatia visand la asa ceva.

New Croco si supa alfabet

La lucru, cele cincispreze minute intre 5:45 si 6:00 cand se termina programul meu sunt cele in care timpul trece cel mai greu. Acelea sunt minutele in care flendurez facebook-ul si ma uit ce mai face lumea.

Aseara mi-a atras atentia o poza de la pizzeria New Croco, o poza frumoasa, cu toata echipa in bucatarie (sau asa am banuit din poza). Am privit-o, am zambit. Ma bucura sa vad echipele din spatele pizzeriilor. Apoi am vazut descrierea, care avea o mica greseala gramaticala. Bine, avea doua dar am vazut doar una. Intr-un mini-exces de hatereala m-am hotarat sa comentez corectand cratima pusa gresit. Ma asteptam sa stearga comentariul, sa corecteze si fiecare sa-si vada de viata lui.

Daca acest lucru se intampla, acest articol nu era scris, iar eu acum stateam si cautam idei despre ce sa pun pe blog. M-am facut recunoscuta printre cititori si prietenii de pe facebook ca fiind o mahalagioaica intotdeauna pusa pe scandal, dar se pare ca mai nou, am o carte de gramatica cu mine si nu mi-e frica s-o folosesc.

Pentru mai multe amanunte, va rog vizionati galeria:

new croco - 1 new croco - 2 new croco - 3 new croco - 4 new croco - 5Am extras bucati din discutie, iar acum imi pare rau ca nu am pus si comentariul de azi dimineata (a fost sters intre timp) de la ora 7AM in care mi se explica faptul ca nu am respect pentru o echipa atat de unita si frumoasa.

Sa ne intelegem, chiar daca eu am facut – din cate observ – chemarea manelistilor, am impresia ca angajatii acestei pizzerii au nevoie de o supa alfabet, pentru ca le lipseste gramatica. Nu-mi trebuie piscoturi si nici nu ma simt jignita de misto-uri agramate, doar ma amuza instinctul de turma si cat de jignita se simte lumea la o corectare gramaticala.

Mai dragut a fost, cand managerul (sau managera) restaurantului New Croco mi-a scris pe facebook un mesaj, asta dupa ce se incinsesera spiritele si toata lumea ma ameninta prin comentarii sa nu mananc vreodata la ei.

new croco - 6m new croco - 7m

 

Acum de unde sa incep eu? De la faptul ca managerul habar nu are de social media? De la faptul ca se pare ca toti angajatii sunt agramati? Pe bune? Oare are rost sa ma leg de ceva? Cred ca am sa dau like la pagina New Croco, doar pentru simplul meu amuzament de a cauta greseli gramaticale. Ma bucur totusi ca managerul are cont de cuplu si ca ea este de parere ca singurii reprezentanti ai pizzeriei sunt ea si colegul ei manager. Poate asa e, ce expert ma cred eu sa decid cine reprezinta afacerea?

Pe la ora 10:30, cand am vrut sa fac un print screen la monologul care-mi spune ca sunt nesimtita ca nu respect o echipa atat de frumoasa, am descoperit ca totusi, circul de aseara a fost terminat foarte frumos, iar comentariile au fost sterse.

new croco-afterMa bucur totusi ca au sters tot circul ala, ma bucur pentru respectul pe care-l arata colegilor. Privesc poza asta tot cu un regret, pentru ca persista in continuare o greseala de exprimare. Cred ca a fost scrisa descrierea corect, dar telefonul a schimbat textul. Stim foarte bine cum sta situatia atunci cand ai autocorrect activat pe telefon, te trezesti cu cratime acolo unde nu te astepti, si cuvinte scoase.

Privesc cu parere de rau o pizzerie-simbol a orasului, cu gandul ca angajatii se transforma in niste vulturi. Ma gandesc foarte serios daca sa merg vreodata sa mananc la ei, sau in caz ca ajung acolo, in aglomeratia lor de vineri seara – sa-mi comand altceva decat bauturi care vin sigilate.

In acelasi timp, e vina mea, daca nu o corectam eu gramatical, cum urma sa aflu ce se intampla in spatele unui brand de pizzerie.

Astept la ei pizza-alfabet sau supa alfabet in meniu, pentru ca Jerry Seinfeld ma inspira:

 Later Edit:

Am stat si am observat reactiile din on-line. Sunt aceleasi pe care le-am avut si eu aseara. Am ras copios toti, dar la sublinierea lui Ciulea, mi-am dat seama de un lucru la care m-am gandit si eu aseara: nu e de ras, e de plans!

E de plans atunci cand vezi tot circul asta, mai ales cand observi ca managerul pizzeriei tale nu realizeaza faptul ca fiecare angajat reprezinta firma. De la femeia de servici care mentine curatenia in restaurantul tau, trecand prin ospatarul care-mi aduce comanda si prin bucatarul care-mi face mancarea. Totul asezonat cu un manager care se asigura de ordinea si disciplina restaurantului si poate de social media.

Din pacate, New Croco nu a inteles Social Media. Pagina lor de facebook are putine postari si vechi, doar cu oferte. Nu se promoveaza deloc in aceasta retea. Poate asta nu le va umple restaurantul vineri seara cand este gol, dar poate ca ar intelege cati potentiali-clienti, mancatori de pizza si cautatori de oferte au in aceasta retea sociala.

Angajatii nu isi dau seama ca purtandu-ne ca la circ ajungem sa aruncam cu rosii in imaginea pizzeriei pe care o reprezentam. Ajungem sa aratam oamenilor care sunt cu ochii pe share-uri si hatereli ca noi – cei care le preparam mancarea – nu stim sa respectam. Suntem o echipa unita dispusi sa ne batem pula facem misto, de oricine indrazneste sa se bage in bula noastra perfecta de prieteni pe viata. Cand cineva te corecteaza, este mai simplu sa-ti asumi un mea culpa decat sa creezi un efect de bulgare de zapada. Eu mi-am asumat faptul corectand ca este posibil sa se arunce in mine cu detoate si ca o sa ma tina minte, ca o sa primesc priviri si eventual niste praf de mers in mancare daca merg pe acolo.

Suntem plini de ura, iar internetul ne-a transformat asa. Poate inainte de orice reactie este momentul sa ne gandim cum sa o gestionam, atat ca angajat cat si ca manager. Pentru ca atunci cand managerul imi spune ca el doreste tag-ul restaurantului scos pentru ca nu restaurantul ma jigneste ci angajatii, ma face sa ridic o spranceana si sa bufnesc intr-un hohot de ras.

Draga Simo(na), inteleg ca facebook-ul tau personal e al tau (si al sotului), dar esti imaginea unei pizzerii. Poate ca ar da mai bine sa nu ai pe facebook “Simo si Lau”, ci sa-ti pastrezi numele tau. Daca iti pastrezi o imagine profesionala in online, chiar daca este contul tau personal, o sa ai surprinderea sa descoperi respectul oamenilor din jur. In acelasi timp, poate este momentul sa incepeti sa va gestionati mai bine contul de facebook. Sper doar ca pe langa page nu este si un account care face spam. Atat vreau sa sper.

Sper in acelasi timp, ca angajatii New Croco sa isi asume cratimele, virgulele si lipsurile, sa isi dea putin interesul pentru contentul pe care-l arunca in online si check-inurile cu poze care ii arata ca angajati. Internetul e mare si e tot timpul pe faza, dar putem evita multe lucruri, fara sa ne purtam de parca a aruncat cineva jignirea secolului. Contentul online pus de angajati este exact ca o pizza. Daca avem respectul fata de client pentru a ii da calitate in farfurie, de ce nu il respectam in mediul online? De ce ii livram in online pizza arsa si plina cu flegme?

Sper ca cineva a tras niste concluzii si ca nu mi-am mancat degetele degeaba, cu un Later Edit.

Psihologia religiei

Am stat si am citit toate articolele revoltate sau tolerante despre religia in scoli. Parinti care nu intelegeau cum s-a ajuns la 90% si parinti care spuneau ca religia in scoli este – in fond si la urma urmei – o traditie a scolilor, a bucatilor de invatamant. Despre profesori care vor sa spele creierii copiilor, au mai vorbit altii, nu are rost sa mai umplu si eu randurile internetului cu asa ceva. Revolta ajunge la noi doar cand suntem pusi in situatia aceea – de parinte, dar eu nu sunt acolo. Eu am fost doar in situatia elevului.

In generala, religia era o ora relaxanta. Profesorul de la vremea aceea ne povestea de ce oamenii se regasesc in credinta, punand mult accentul pe psihologie ortodoxa, explicandu-ne ca suntem toti egali in religie si ca nicio ramura a crestinismului nu este mai cu mot decat alta.

Prin liceu nu tin minte sa fi facut altceva la ora de religie decat sa ne plangem ca pute in sala, dar era singura sala de curs in care era cald.

In facultate, aveam un coelg care la toate proiectele si examenele urla despre religie. Zbiera despre musulmani, iudaici, iehovisti sau altele. Spunea ca nu este fair ce traiesc ei, ca sunt oameni care ar trebui treziti la realitate pentru ca au creierele spalate de comunitate si religie. N-am incercat niciodata sa ma razboiesc cu el in argumente, dar ma saturasem sa-i explic ca tot ce noua nu ni se pare normal, este pentru ca experienta noastra difera de experienta lor, la fel si cultura si istoria. Noua ni se pare strigator la cer dar lor li se pare absolut normal. O profesoara a reusit intr-un final sa-i spuna ca are dreptul sa povesteasca despre asta doar dupa ce isi face documentatia necesara despre fiecare religie si cultura, incepand cu Istoria religiilor si terminand cu Bibliile tuturor religiilor.

A renuntat, dar nu cred ca le-a citit. Eu as vrea cumva sa citesc Coranul, am inteles ca este cea mai interesanta biblie pe care o poate citi cineva.

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Vroiam sa fac o gluma cu eclipsa, dar cred ca e deja cam tarziu pentru asa ceva. Oricum a fost partiala, dar fiind luni, cred ca mai vad urme din ea pe chipurile colegilor. Daca te uiti atent, vezi si pe chipurile colegilor tai.

Ti-am spus de saptamana trecuta, de cand Microsoft s-a decis ca ucide IE, ca ziua asta de Luni este un fel de IE al saptamanii. Toata lumea o uraste, dar n-ai de ales, cumva faci si tot ajungi la ea. Poate nu e chiar tot ajungi, dar te folosesti. Cand te folosesti din plin de ea si iti place nu recunosti asta pentru ca stii ca exista o sansa mare ca lumea sa se uita urat la tine si sa creada ca te-ai dilit.

E luni iar iar primavara pare ca apare. Am laringita si cumva soarele asta cu dinti a racit o mare parte a oamenilor din birou. #itsajoy te asigur.

Sa speram ca ziua va trece repede, pentru ca eu am multe mailuri, mini-rapoarte, tabele si articole de terminat.

p.s. Lunea viitoare facem un an (ma rog, vineri, dar fie luni), asa ca articolul urmator va fi unul aniversar de cand ne stim. iar curand ne apropiem de jumatate de an de scris in fiecare luni Bravo!

Bloggers meet greeters

10928890_10206074883127998_3601769649553732025_o

Sambata, 21 martie, s-a intamplat minunea. Bine, exagerez, nu e chiar o minune, era un lucru pe care l-am asteptat eu mult, pentru ca mi-e foarte drag. Am mai povestit eu despre Cluj Greeters si tururile personalizate pe care le face acest proiect turistilor. Pentru o mai mare deschidere asupra comunitatii clujene si a faptului ca suntem prea ocupati sa visam si sa ajungem de la punctul A la punctul B, fara sa observam orasul, am organizat un tur pentru comunitatea de bloggeri ai Clujului.

N-au fost toti, dar vom mai face si pentru cei care au ratat, mascand astfel micile erori de calcul facute la prima editie destinata lor.

Turul a fost unul scurt, de aproximativ o ora si jumatate, conturand arterele principale ale orasului, artere care erau foarte importante pentru cetate.

Am pornit astfel din p-ta A. Iancu povestind despre Teatrul National “Lucian Blaga” si vechimea cladirii finante ANAF. Mergand pe Ulita Mare recunoscuta mai nou Blv. Eroilor, admirand Lupoaica si povestind istoria ei si povesti amuzante despre ea (mai ales de momentul in care a fost furat Romulus/Remulus). Apoi pe str. B. Janos si venind dinspre Est pe Strada in Oglinda, sau palatele Statusului Romano-Catolic. O arhitectura superba care n-a fost prea bine intretinuta de toti cei care au vrut sa iasa in evidenta cu micile afaceri din zona si n-au avut suflet pentru respectarea istoriei ce se scrie de atatea secole in arhitecturile cladirilor. Am facut dreapta spre Muzeul de Arta, cunoscut multa vreme ca Palatul Banffy, apoi am evitat marsul pentru Viata si ne-am continuat drumul pe str. R. Ferdinand, facand stanga pe str. Emil Zola iar apoi oprindu-ne in p-ta Muzeului sa admiram cladirile si istoria centrului vechi al orasului. Primul punct zero pe care acesta l-a avut, incarcat de o istorie si o arhitectura superba. Pacat doar ca vara, umbrelutele teraselor ne opreste din a admira toate lucrurile frumoase si vedem doar picioruse, decoltee si maxim calugarii franciscani care se plimba in straiele lor prin piata. Continuarea a fost pe str. C. Daicoviciu cu iesire pe str. Emil Isac, admirand istoria strazii si nu in ultimul rand a restauranului Maimuta Plangatoare (care dateaza cu aceeasi locatie si nume de prin perioada interbelica). Am venit apoi pe str. Memorandumului unde am povestit despre cladirile din zona. Pozele poate ca ar fi iesit mult mai bine daca aveam vreo sansa sa nu prindem tona de cabluri insirate de stalpi, cabluri pe care municipalitatea promite de prea multi ani ca o sa le inlature. Nu este graba, oricum turistii sunt alungati de pe strada de vesnicele lucrari si utilaje, alegand sa evite zona pe cat de mult posibil, ocolind-o prin pietonale secundare sau urcandu-se in primul taxi pentru a ajunge la destinatia propusa.

Chiar daca ne-am propus ca turul sa se termine la Casa Tiff, acesta s-a terminat in p-ta Unirii cu o scurta poveste despre cladirile din jur si statuia controversata atata vreme in oras si in presa – Matei Corvin.

S-au facut multe poze si am vazut oameni care zambesc. Am fost priviti ca niste turisti din afara. Imi pare rau ca nu au auzit toti povestea spusa de mine, dar imi place sa cred ca Greeterii mei au spus-o mai departe.

Ma gandesc serios sa repetam experienta, dar in grupuri de maxim 6 si pe trasee diferite, astfel incat oricine doreste sa recunoasca orasul, istoria dar si cafenelele deosebite. Sa acoperim toata aria orasului si sa nu ne lasam descurajati de nimic. Meritam cred fiecare dintre noi cateva ore in care sa redescoperim orasul, iar prin pozele noastre sa le redescopere si altii la randul lor.

In final, as incuraja lumea sa dea un feedback folosind formularul de aici .

Multumesc mult bloggerilor prezenti:
Alexandra,  AlisaAncaAndreiCiuleaDumitrita (multumesc mult si pentru poze), GabrielMadalinaPetruTvDeCeValentinVasileZaineasca.

Astept si ceilalti bloggeri la alte tururi, sa vada toti cum este un tur facut de Cluj Greeters, astept sa veniti cu prietenii vostri straini sa le povestim lucruri despre oras, sa ne bucuram impreuna de turisti si mai ales de bloggerii straini care ar putea sa vina sa viziteze orasul.

Multumesc mult si voluntarilor, fara de care acest proiect nu ar exista! Sunteti cei mai tari, Multumesc!

R_Cluj Greeters & Blogmeet 21.03.15 (263)