Te iubesc, ca pe ziua de luni

Această zi de luni vine cu zâmbete. Mă uit la punga aia șmecheră în care îmi țineam o parte din colecția de monede de un ban. Mă uit la ea goală și nu-mi vine să cred ce am făcut. Mai precis, am facut-o și pe asta! Am dat toate monedele mele de 1 ban unei cauze. Mai precis, am donat 6854 de monede, strânse cu mult drag. Nu am să mă opresc. Am să le strâng în continuare, pe toate, și am să le dau mai departe, în fiecare lună. Astea sunt monedele pe care lumea le aruncă și este păcat de ele. Mare păcat, pentru că aruncăm bani. Aruncăm mulți bani. La gunoi. Aruncăm bani și apoi ne plângem că nu îi avem.

IMG_20160515_155803

D-aia te iubesc, Luni, pentru că aduci fericire. Pentru că, ne înveți să nu mai fim egoiști. Ne înveți să facem lucruri mici care contează, într-un final pentru oameni care vor fi mari. Oameni care se vor bucura de viață, care ne vor umple de iubire. În fiecare moment.

Merităm să ne iubim și să simpatizăm. Să lăsăm ura deoparte, pentru că, monedă cu monedă se aduce zâmbet. Cu fiecare sorbire de cafea, se aduc zâmbete. Totul se rezumă la câte zâmbete lăsăm în jurul nostru.

13177592_1140205866046074_8810058524450141590_n

Imi face mare placere sa va anunt bilantul (inca) provizoriu: 284 lei in bancnote, 937 euromonede in valoare de 150,63 euro si 87395 monede in valoare de 7459,88 lei.

Oameni frumoși. Zâmbete de luni.

Te iubesc!

Multiculturalismul are aroma de usturoi

Este o aluzie, dar una mai mică. Înainte să subliniez aluzia mea pe care multă lume o bănuiește, vreau să subliniez câteva lucruri. Lucruri care îmi stau pe suflet de multă vreme, dar dintr-o lene și o comoditate de care ar trebui să-mi fie rușine, am ales să nu vorbesc. Astăzi, am întâlnit niște oameni frumoși, cu care am povestit multe despre multiculturalism.

Europa, are o grămadă de țări frumoase. Toate sunt, inclusiv a noastră. Doar că noi suntem prea ocupați să aruncăm cu multă ură în ea, în loc să o iubim și să ne bucurăm de ea. În același timp, Europa, acest continent drăguț, cu țări frumoase, face filme. Dar nu așa oricum, face filme care vorbește despre fiecare țară în parte. Filme cu povești, cu istorie, cu tâlc. Filme care îți spun cât de diferiți suntem, dar cât de mult semănăm. Acest clișeu pe care nu vrem să-l acceptăm: faptul că oamenii sunt la fel, diferă doar limba vorbită.

Merg la același cinema de foarte multă vreme, pentru că este singurul care aduce producții europene, producții care nu vor intra în mall-uri. Filme ale oamenilor care au o poveste de spus, iar pentru a putea să înțelegem alte popoare, este important să ascultăm și să vedem povestea lor. Filme independente sau făcute de case de producții mici. Costuri mici, dar capodopere care te fac să zâmbești tâmp la ecran.

Oh, cât de important este, să nu uiți să îi iubești pe oamenii din jurul tău.

Cât de important este să vedem totul pe ecrane, să ne cunoaștem între noi. Să dăm putere și încredere oamenilor care spun povestea fiecărei țări. Care ne spun poveștile din spatele lucrurilor, care ne arată pasiunea filmului în orice limbă străină.

Ne spunem multiculturali, dar mergem doar la filme americane. O prostie! Personal, ungurii fac niște filme bestiale, care povestesc atât de bine toată istoria lor ca țară. Țări sărace precum Iugoslavia, Slovenia, Ucraina, care vorbesc de multe ori despre o sărăcie crâncenă de îți ridică părul pe tine, sunt cele care ne arată ceea ce nu vrem să credem că există. Poveștile oamenilor simpli sunt pe ecrane, în fața noastră, trebuie doar să le vedem.

Multiculturalismul cinematografic este cel mai important lucru care trebuie avut în vedere, atunci când vrei să vezi un film. O să vezi și filme care îți vor displăcea, regizori care nu s-au putut neapărat face înțeleși, dar nu te lăsa bătut. Vezi mesajul din spate. Înțelege alte popoare. Renunță la un pachet de țigări și bucură-te de culturile din jurul tău. Lasă ura deoparte, doar pentru că vorbesc altă limbă, nu înseamnă că sunt diferiți.

Asta înseamnă multiculturalism în cinematograful European: să vezi povești despre oamenii din jurul tău. Să te regăsești în ele și să îi iubești fără să-i cunoști. Să vezi povestea din spate, din spatele granițelor, din spatele ecranului.

Festivalul Filmului European (un like pe Facebook pentru treaba bună, merită!), vorbește în multe orașe despre culturile din continentul nostru dărguț.

De ce are multiculturalismul aromă de usturoi? Pentru că după ce îl guști, nu te poți scăpa de el. Îl iubești pur și simplu!

p.s. ei au o provocare să vorbești în emoticoane despre un film prezent la ei. Eu nu am văzut încă filme la ei, dar am avut inspirație pentru un alt film, aromat, pe care vă las să-l ghiciți, pentru că, și acesta, este despre multiculturalism.

filmul usturoi

Picnic in the Park, sau deja-vu cu nori

Încep să am deja-vu când văd evenimente frumoase, pe care vremea le ajută – așa cum știe ea – să facă tradiții. Picnicul a devenit o tradiție de a alunga norii și a încuraja lumea să iasă. Jazz in the Park, în sine, a devenit o ieșire în masă la iarbă verde, muzică bună și veselie. Coșuri cu merinde, hamace, muzică și prieteni. Beanbags să stai comod, păturici, copii care fug și câini care vor să te lingă pe față.

Energia și buna dispoziție pe care ți-o oferă un astel de eveniment, nu intră în discuție. Trebuie să simți totul. Să stai și să savurezi. Clătite cu de toate, vin, iarbă verde și tot vibe-ul din jur care te liniștește așa cum trebuie să te liniștească o zi din weekend.

Este incredibil, în continuare, cum munca unor oameni atât de frumoși, poate să dea speranță altor zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Cum totul aduce zâmbete atât la fața locului cât și prin fiecare like care se dă, oameni care rezonează cu același vibe. Oameni care simt totul, se simt liniștiți. Se simt acolo, chiar dacă, marea lor majoritate, nu sunt acolo.

Perfecțiunea unui eveniment, vine prin zâmbetele care alungă norii și descurajează ploaia. Acest deja-vu de pe iarbă, care nu descurajează niciodată, pentru că lumea zâmbește, iar soarele se arată.

IMG_20160514_211507

tumblr_o6it320C5E1undtvqo1_500

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Privește în jurul tău. Privește la fețele posomorâte de sub umbrele, la oamenii plouați, la norii gri care stau peste oraș. Picurii de ploaie de pe frunze și bălțile în care se reflectă lumea. Privește toate reflexiile din bălți care sunt strivite de oameni gărbiți cu griji, care sunt prea enervați de faptul că este luni și că plouă pentru a putea zâmbi măcar pentru un moment.

Fericirea constă în lucrurile mici, lucru pe care toată lumea îl știe, dar îl uită foarte repede. Toți șpeacherii motivaționali o să repete că fericirea stă în lucrurile mici, arătând poze cu pui de animale care zâmbesc. Da, dar nu toate lucrurile mici trebuie să fie ad literam. Lucrurile mici constau în gesturi mici. În zâmbete, cafele, ciocolată împărțită cu colegii sau pur și simplu un mesaj care să facă pe cineva să zâmbească.

Lasă ploaia deoparte, și ce dacă e luni, asta înseamnă că nu poți să zâmbești. Lasă irascibilitatea oamenilor care au energie pentru așa ceva. Fii mai mult decât un om irascibil într-o zi de luni ploioasă, învață să iubești ziua de luni cu mine, pentru că doar așa vei începe să fii mai productiv, mai bun, mai perfect.

Învață să te iubești, să te bucuri de lucrurile mici, iubește-te și iubește ziua de luni.

Te iubesc, zi de luni, te iubesc cu ploaia și cu norii tăi cu tot. Știu că Petunia și Iedera se bucură de fiecare strop de ploaie, vor crește zâmbitoare spre bucuria mea. Băieții țepoși își vor scoate țepii la înaintare, fără nicio problemă, iar astfel în fiecare zi de luni când îi hrănesc și le zâmbesc, mă voi bucura că toată iubirea mea îi ajută să mai crească puțin și să mă facă să zâmbesc.

Iubește ziua de luni, pentru că doar așa, se va opri ploaia.

tumblr_o6i5dsiBgE1rnvzfwo1_540

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Secretul in a iubi orice zi de luni constă în aroma cafelei. În primul rând în aroma cafelei. Este foarte ciudat cum nu reușim să ne tăvălim joc din pat decât foarte greu, dar în momentul în care ajungem în fața cafetierei, ne trezim brusc pentru că trebuie să fim atenți la dozajul de apă și cafea pe care-l facem. Orice greșeală cât de mică, poate aduce cafeaua care ne trezește să fie o licoare închisă la culoare fără niciun gust. Dacă nu are niciun gust, cu siguranță nu va avea nici efectul dorit.

Alt secret pentru o zi de luni perfectă, este ca aceasta să se sincronizeze cu o zi liberă. Zilele libere de luni, sunt cele pe care toată lumea reușește să le iubească din suflet.

Cât de ipocriți suntem. Cum reușim să iubim doar zilele de luni care sunt libere. Cele în care trebuie să lucrăm le urâm din tot sufletu. Oare problema asta nu este altundeva? Nu este în altă zonă, poate ziua de muncă nu are nicio vină. Poate este, vina noastră pentru că ne trezim în fiecare zi să mergem la un job care nu ne place, în speranța că într-o zi o să putem să mergem la cel pe care-l visăm.

Cât mai așteptăm ca să ne îndeplinim visele? Cât o să așteptăm să pice din cer ceea ce ne dorim? Cât o să detestăm ziua de luni, chiar dacă ea nu are nicio vină?

Tocmai de aceea eu iubesc ziua de luni din tot sufletul. Ea este confirmarea unui nou început. Unei șanse de a face o mulțime de oameni să zâmbească, o mulțime de oameni să înceapă să se uite în oglindă și să nu se mai complacă în lucruri care nu le plac. Iubește-te, astfel vei reuși să iubești ziua de luni. Nu e nevoie să arunci cu atâta ură, uită-te cât de multă iubire poți să emani atunci când ești în zona ta de confort!