O poveste bio

La noi in birou toata lumea a dat-o pe chestii bio. Nu stiu exact ce-i cu valul asta dar deja toate discutiile ma depasesc. De la samburi de caise, la plante de care nu am auzit in viata mea, la vitamine si suplimente nutritive menite sa te scoata din depresie sau sa te faca ultra energic.

Samburii au fost subiectul lui decembrie, iar din ianuarie vedeta este graul. Ma simt ca o enciclopedie despre plante care afla toate proprietatile lor. Pe zi ce trece ma gandesc tot mai serios ca poate este momentul sa imi schimb nisa pe care lucrez.

Daca toata lumea bubuie de curiozitati si informatii, m-am gandit sa insir si eu, macar bucati din monoloagele pe care le poarta fetele, in cautarea stilului de viata perfect si bio.

Astazi, grau si germeni de grau:

Graul reprezinta firele fragede de grau, abia iesite din pamant, cunoscuta si sub denumirea “multivitamina naturii”. Contine cantitati mari de vitamine naturale, minerale, oligoelemente si enzime de care corpul nostru are nevoie. Este considerat un aliment “complet” de expertii in nutritie, si este recomandat persoanelor dornice sa traiasca o viata lunga si sanatoasa.

Are capacitatea de a regenera, intineri si de a vindeca organismul in mod natural. Graul restaureaza fertilitatea, sporeste capacitatea organismului de a prelua oxigenul necesar si fortifica sistemul imunitar.

In 2002, Ben – Arye E & Co, in cadrul unor studii, a aratat ca administrarea zilnica, timp de o luna a sucului de grau a condus la diminuarea activitatii inflamatorii, a ulceratiilor, sangerarilor colonice si a durerilor abdominale.

In 2006, Dey, R. Sarkar & Co in Jurnal of Clinical Oncology, indica ca utilizarea sucului de grau incoltit la tratamentul pacientilor cu diferite forme de cancer, aduce efecte importante in imbunatatirea calitatii vietii si reprezinta o alternativa eficineta pentru transfuziile de sange.

Asta este cam ce am reusit eu sa mai notez, sa mai cer, sa mai intreb. Ele au documente intregi unde-si noteaza si tot felul de site-uri unde cauta oferte. Eu le privesc zambind si molfaind chestii nesanatoase.

Da. M-au trollat si mi-au luat ceva biscuiti mega sanatosi. Cica sunt sanatosi si ma umplu de energie. Cert este ca e abia pranz iar mie mi-e somn si foame (poate trebuie sa ma obisnuiesc cu stilul asta de viata?!?). Banuiesc ca o sa se uite foarte urat daca comand o pizza la birou, sau ies sa mananc o shaorma. Cred ca o shaorma cu seminte de tot felul si falafel o sa fie perfecta pentru ele. Eu vreau cu pui, porc, vita sfecla rosie si porumb dar seminte sa fie. Incercam ceva nou. Macar acum de final de ianuarie.

#califlacluj

Adina a demonstrat ea de-a lungul timpului ca e dusa. Asta nu intr-un mod rau ci intr-unul foarte constructiv. A fost ajutata de 2 spiridusi (TNT Romania si Calif) si a multumit niste bloggeri pofticiosi de la Cluj.

Am salivat eu indeajuns de mult la bucurestenii care se mandresc cu kebab-urile Calif facute dupa inspiratei bloguiasca. Ma tot gandeam cum as putea sa primesc si eu o #livrarespeciala , pe cine sa conving, unde sa zambesc, cum sa ajung mai repede la Bucuresti. Ma tot uitam cu jind la prieteni care infuleca de zor in capitala si ma intrebam daca e bun si rece. In 9 ore pana la Cluj o sa se raceasca, dar vreau sa gust!

Asadar, am gustat Calif Kebab Mariciu, Calif Kebab Cismaru si Calif Kebab Ivo

Ivo a fost  cam picant, bun, dar eu nu sunt fan al picanteriilor.

Mariciu a avut un gust ciudatel, dar n-a fost rau. In general imi plac vinetele si puiul, mai ales combinate.

Cismaru a fost castigatorul gusturilor mele, pentru ca era dulceaga si aromata. Putin cam uleioasa dar prefer sa ma uleiesc decat sa ma umplu de maioneza pe hainute.

*da, stiu cum suna aceste descrieri ale unor kebab-uri

Recomandarea mea e sa mergeti la Calif cu 3 prieteni, sa luati cate una din fiecare fel si sa gustati din fiecare. E drept, pretentiile culinare nu se discuta, mi-ar placea sa ramana toate 3 in meniu pentru ca merita.

Astept Calif la Cluj si cu o provocare de reteta pentru bloggerii clujeni, daca nu stiti, noi deja il avem pe Dragos si Andrei care au pizza dupa numele lor.

 

Cineva se plângea că nu există #CalifLaCluj… #LivrareSpeciala, #BizKebabIvo a câștigat!

A photo posted by Dan Ciulea (@ciulea) on

 

Friend zone

Cu atatia oameni care se plang pe internet ca sunt in friend zone, stand aseara la o poveste, am ajuns la o concluzie ciudata si totusi buna ca idee de marketing.

Ai atatea localuri care se bat in marketing. Fiecare cu o idee mai buna de promovare, un nume mai pompos si o idee mai inovativa. In loc de pahare punem borcanase, cumparam din targuri de vechituri folotii sa le punem la mese, avem pereti care se deseneaza sau role de film pe perete, biblioteca facuta din tapet sau copaci colorati desenati pe tot peretele.

Sa inovezi in materie de bar si de marketing e greu. Noua moda este mancarea bio si raw, localuri unde nu se fumeaza, aerisite si cu multe plante. Pentru sanatatea noastra ne vindem si-um plaman.

Apoi ne plange de shaormerii si kebab-uri, ca turcii nu sunt veritabili iar mancarea n-are niciodata de toate. Inovarea este si aici o problema. Cu o piata atat de mare, cu clienti atat de pretentiosi, cat brainstorming este nevoie pentru a creea o idee buna?

Eu v-o dau aici, pentru ca am copt-o aseara si nu avem resurse sa o facem. Poate vrea cineva s-o implementeze. Asadar:

a se observa ca toata lumea se plange sau se bucura, iar textul este “sunt in friend zone”, “sunt de atat de mult timp in friend zone”, “urmeaza sa ajung in friend zone”.

Propun un local numit Friend zone astfel, zona aia gri dintre prietenie si o obsesie, intre doua persoane intre care atractia vine doar dintr-o directie devine un brand. Sa fie in meniuri si mini citate motivationale, dar sa evitam vesnicul Poptamas. Tablouase cu oameni care au demonstrat ca se iese din friend zone, sau oameni care spun ca e ok si acolo – intr-un final. Alcoolul sa fie ieftin (pentru ca lumea o sa bea de tristete), sa se poata plati cu orice, de la monede de un ban pana la tichete de masa in format electronic . Sa fie o cutie de donatii, unde sa se faca cheta si o zi pe luna sa bea moca clientii fideli.

Poate de la atat friend zone, or sa inceapa sa planga unul pe umarul celuilalt si se infiripa ceva. Doar au un punct comun: stiu unde nu vor sa ajunga.

Last minute

Incerc de multe ori sa fiu si eu ca el. Il vad pe Ursu cum se ia si se duce de nebun prin orice tara, iar apoi imi trimite vederi sa ma oftic.

Cautand intotdeauna o un loc placut unde sa fug in concediu, gasesc tot felul de idei. Ma uit peste ele si vad ca sunt blocata in oras. Sunt blocata in rapoarte si evenimente, articole si hartogaraie. Cred ca de fapt sunt blocata in mintea mea, nu reusesc sa ma detasez de munca, nu reusesc sa fug la mama dracului si sa las totul in urma. Sa imi bag picioarele 3 zile si sa uit de tot. Sa stau cu dosul pe-o terasa fara sa ma gandesc la posibilitatea ca cineva ma va recunoaste si va avea chef sa vorbim despre munca.

Cand am vazut last minute Dubai mi-am adus iar aminte de Ursu, de vederea trimisa de el, care-si sarbatorea Craciunul si revelionul acolo. O face in fiecare an, iar eu nu stiu cum sa ma impart intre job si prieteni in perioada aia.

Poate ca ar trebui sa invat din intelepciunile lui si sa ma iau, cu un bagaj de mana, cu biletu si pasaportul in cealalta si sa plec. Tot plang aici ca vreau sa vad Maroc-ul si Tel Aviv, ca vreau sa urc pe scari in cea mai inalta cladire din Dubai, nu imi trebuie Paris si Venetii, vreau altceva. Fara camile si piramide, nu vreau nimic mai mult decat oameni, cafenele, relaxare, parcuri unde sa citesc si oameni care sa nu ma cunoasca. Sa fie de mancare si cafea. Poate si un cocktail cateodata. Nu am pretentii, dar pe de alta parte n-am nici curaj.

Cred ca ziua se apropie, diminetile mi le incep cautand modele de evadare pe weekend, sau de ce nu – in mijloc de saptamana. Am sa am grija sa evit festivalurile si sa fug intr-o delegatie last minute.

Ursache, Dubai, stai ca vin!

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Astazi cred ca e ziua aia in care te privesc in ochi. Te uiti la mine si ai pe buze un “ti-am zis”. Ti se pare ca nu sunt indeajuns de puternica. Parca mi-a secat fericirea de la inceput de saptamana.

STOP

Am ochii umflati de la prea mult somn, sunt odihnita. Am doar mustrari de constiinta ca n-am lucrat destul in weekend. As fi vrut sa termin cumva din weekend tot teancul de cacaturi care ma astepta astazi, dar ceva in mine nu m-a lasat. Venirea la birou s-a desfasurat cu Griffindor castigand Quiddich Cup in volumul 3. Imi venea sa topai de bucurie la trecerea de pietoni. M-am abtinut si am zambit pe sub nas.

DAR

Agitatia infinita a oamenilor, ma simt ca intr-o ecranizare proasta a povestii aleia cu drobul de sare. Imi vine sa zbier spunand: mai taceti dracului ca nu ma pot concentra! Ma misc in reluare incercand sa imi pastrez calmul si sa explic oamenilor care este situatia, si sa nu mai zbiere ca descreieratii, sa nu mai faca pe desteptii acolo unde nu e cazul. Nu prea reusesc.

ASA-DAR

Zambesc si ma uit la florile care au inghetat aceasta iarna-n geam, imi dau seama ca zilele cu atatia nervi inutili sunt numarate si rezist cu acest gand. Iubesc iar ziua de luni chiar daca trebuie sa merg sa stau la niste cozi inutile. Macar o sa fumez o tigara si beau o cafea privind masinile de la ANAF, cu sigla aia penibila si gandindu-ma: cat a costat colantarea? si “de ce nu-s Logan?”

#1stworldproblem